Academia Română apără catedrala Sfântul Iosif în contextul dezvoltării urbanistice a capitalei

(RV - iulie 2009) Pe site-ul oficial al Academiei Române, importantă DECLARAŢIE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA URBANISTICĂ A CAPITALEI, inclusiv cu privire la cazul catedralei Sfântul Iosif.
Iată textul declaraţiei:
Academia Română este cel mai înalt for ştiinţific al ţării, dar, totodată, încă de la constituirea ei în 1866 ca Societate Literară Română, ea a însoţit mersul naţiunii pe care o reprezintă. Sensibilă la problemele cu care aceasta era şi este confruntată, ea s-a simţit şi se simte datoare să ajute la mersul înainte al României. Prin intervenţiile şi sfaturile sale, prin luările sale de poziţii, nemotivate politic, Academia Română a apărat şi apără interesele naţionale.
De două decenii, România trece prin transformări decisive de care va depinde pentru lungă vreme viitorul ei. Mutaţiile sociale şi economice ce au avut şi au loc nu s-au desfăşurat întotdeauna în conformitate cu aşteptările cetăţenilor. Libertatea recâştigată în decembrie 1989 a dat prilej de afirmare nu numai binelui, ci şi unor acţiuni nepotrivite, malversaţiunilor şi unor afaceri speculative. Capitala ţării, menită a fi unul dintre centrele urbane cele mai însemnate ale Europei, este victima unor astfel de încălcări ale unei fireşti şi sănătoase dezvoltări. Deşi există un plan de dezvoltare sistematizată a oraşului, deşi se tot afirmă că monumentele de arhitectură şi în general cele istorice sunt apărate, asistăm de ani de zile la repetate încălcări şi derogări care au făcut ca excepţiile să devină regula!
În toate oraşele din cadrul Uniunii Europene căreia îi aparţinem se acordă grijă părţilor istorice, nu numai prin conservare şi restaurare, dar mai ales prin respectarea riguroasă a spaţiilor unde este permisă ridicarea de noi construcţii şi printr-o severă reglementare a regimului de înălţime al clădirilor. Construcţiile înalte sunt aşezate în general departe de centrul istoric, monumentele istorice şi cele de arhitectură sunt puse în valoare şi apărate de ridicarea în preajma lor a unor construcţii care le-ar putea afecta poziţia lor urbanistică, iar construcţiile care le-ar pune în primejdie fiinţarea sunt interzise.
Academia Română îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de starea de fapt care s-a creat în această privinţă în Bucureşti. Ea face apel în primul rând la Primăria şi Consiliul Municipal al Capitalei, dar în egală măsură la toate instituţiile statului şi mai ales la cele mai înalte, la Preşedinţie, Parlament şi Guvern, ca şi la clasa politică în întregimea ei, să pună capăt acestei situaţii deosebit de grave. Ridicarea de clădiri înalte de peste zece etaje în partea centrală şi istorică a oraşului, acordarea de repetate derogări şi nerespectarea planului de sistematizare şi mai ales a regimului de înălţime, contribuie nu numai la desfigurarea înfăţişării Capitalei noastre, dar pune în primejdie dezvoltarea ei viitoare.
Cazul construcţiei înalte din preajma Bisericii Armeneşti şi consecinţele sale, dar mai ales problema deosebit de gravă a clădirii înalte în curs de construcţie în imediata apropiere a Catedralei Sf. Iosif impun autorităţilor înalte alte statului adoptarea unor măsuri grabnice de apărare şi salvare a unui monument al oraşului, catedrală a uneia dintre Bisericile de seamă ale ţării, măsuri destinate totodată să apere de desfigurare centrul oraşului. Situarea Capitalei noastre într-o zonă seismică constituie de asemenea un argument, care impune o grabnică reacţie în ceasul al doisprezecelea a celor în drept pentru remedierea unei situaţii de neacceptat.
Academia Română îşi exprimă, totodată, surpriza faţă de hotărârea unei instanţe a justiţiei în acest caz, care depăşeşte prin importanţa şi consecinţele ei cadrul limitat doar al unei probleme de natură juridică. Organele abilitate a veghea la buna administrare a actului de justiţie – atât în domeniul de specialitate cât şi din cel politic – ar trebui să analizeze chestiunea şi să încerce o grabnică remediere a situaţiei care s-a creat. Este, de asemenea şi un semnal de alarmă care ne este dat, impunând autorităţilor statului, clasei politice şi societăţii noastre în ansamblul ei, adoptarea de măsuri riguroase de respingere a desfigurării unei dezvoltări armonioase a Capitalei noastre şi de apărare a viitorului oraşului Bucureşti, inima României.