11 iulie, Sfântul Benedict, patronul Europei: "discretio", "quaerere Deum", "falsam pacem non dare", "nihil amori Christi praeponere"; ora et labora et lege (lectio divina)

(RV - 10 iulie 2009) Născut la Norcia, anii 480 -547, Benedict, student la Roma condamnă societatea coruptă din timpul său şi se retrage în singurătatea de la Subiaco pentru a-l căuta pe Dumnezeu şi a trăi sub privirea lui. Dar sfinţenia sa atrage discipoli şi în jurul lui se formează o comunitate. Obligat să părăsească Subiaco, îşi mută comunitatea la Montecassino. Acolo scrie o regulă în care realizează sinteza tradiţiilor monastice anterioare. Călugărul benedictin trăind acea „discretio”, atitudine discretă şi de profund discernământ urmăreşte continuu acel „quaerere Deum”, căutarea lui Dumnezeu, şi răspândeşte adevărata pace fidel regulii - falsam pacem non dare - prin rugăciune şi muncă în sânul unei comunităţi frăţeşti sub conducerea unui părinte spiritual, abatele. Este bine cunoscută deviza ordinului benedictin „Ora et labora”- Roagă-te şi munceşte”, care deşi nu reproduce cuvintele Sfântului Benedict, sintetizează bine tradiţia monastică benedictină. Proclamându-l pe Benedict patron al Europei, papa Paul al VI-lea pe 24 octombrie 1964 îl laudă astfel: ”Făuritor al umanităţii, maestru al civilizaţiei, în primul rând crainic al lui Cristos şi întemeietor al vieţii călugăreşti în Occident, Benedict, cu fii săi, a adus Europei progresul creştin prin Cruce, prin carte şi plug”.

 
Ce comunică astăzi această mare figură din istoria Bisericii ? Actualul abate al celebrei mănăstiri benedictine de la Montecassino, părintele Pietro Vittorelli consideră că din multele aspecte, unul important este, fără îndoială, forma de viaţă în care se descoperă importanţa normalului, a cotidianului, a gesturilor simple. Acesta ar putea fi unul dintre marile sale învăţăminte. Altul este o expresie ce vine chiar din Regulă şi pe care papa Benedcit XVI a citat-o de mai multe ori: „nihil amori Christi praeponere” (Regula 4,21) - A nu pune nimic înaintea iubirii lui Cristos”. Iar noi, creştinii, încercăm să ne însuşim, mai ales ca europeni, şi rădăcinile acestui creştinism pe care Benedict şi fii săi l-a semănat cu mâini pline pe tot teritoriul european. Avem nevoie să ne reînsuşim acest primat al lui Cristos în viaţa noastră”.

Mai adăugăm ceva, nu fără importanţă în viaţa de comunitate. Sfântul Benedict cerea ca în cele ce privesc viaţa de obşte „toţi să-şi spună părerea, dar într-adevăr toţi, iar abatele să-l convoace şi pe cel mai tânăr, deoarece adeseori celui mai tânăr Domnul îi poate inspira o părere mai bună. Dar şi când unul îşi expune propria părere, să o facă cu toată supunerea şi umilinţa” fără pretenţia „de a face să prevaleze propria opinie asupra opiniei fratelui sau şi mai mult asupra părerii abatelui”.

Aici serviciul audio: