În Euharistie se concentrează întreaga operă a răscumpărării: Benedict al XVI-lea
la celebrarea Vesperelor pentru redeschiderea Capelei Pauline după lucrările de restaurare
(RV - 5 iulie 2009) Sub privirea Apostolilor Petru şi Paul, avertisment peren
pentru urmarea lui Cristos, Benedict al XVI-lea a prezidat sâmbătă seară
celebrarea Primelor Vespere cu ocazia redeschiderii Capelei Pauline din Palatul apostolic,
după lucrările de restaurare. Este vorba de acel loc de cult rezervat Papei
şi Familiei pontificale, decorat cu celebrele fresce realizate de Michelangelo Buonarotti
în ultimi ani ai vieţii, una reprezentând Convertirea Sfântului Paul şi alta Răstignirea
Sfântului Petru. Pe chipul apostolului Paul se poate vedea „miracolul harului lui
Cristos, care transformă şi reînnoieşte omul prin lumina adevărului şi iubirii sale”.
A spus Benedict al XVI-lea traducând miezul mesajului spiritual păstrat între pereţii
Capelei Pauline, unde episoadele importante din viaţa Sfinţilor Paul şi Petru, reprezentate
în momentul convertirii pe drumul Damascului şi respectiv al răstignirii cu capul
în jos, întruchipează „noutatea chemării la credinţă, care îşi află împlinirea în
misterul Crucii”. • „Chipul lui Saul (…) reprezintă fiinţa umană care are nevoie
de o lumină superioară. Este lumina harului divin, indispensabil pentru a căpăta o
nouă vedere cu care să perceapă realitatea orientată spre „speranţa care vă aşteaptă
în ceruri”. Chipul lui Saul căzut la pământ (…) exprimă maturitatea omului luminat
lăuntric de Cristos Domnul (…). Harul şi pacea lui Dumnezeu l-au învăluit pe Saul,
l-au cucerit şi transformat lăuntric”. Stăpânit de o credinţă de acum matură -
a continuat Papa - în nenumăratele sale călătorii apostolice, Paul va vesti acel har
şi acea pace tutore neamurilor. Şi dacă Saul din Tars, reînnoit de credinţă, devine
martor neobosit al Luminii, Petrum unit cu Cristos, până în durerea ultimă a răstignirii,
devine icoana tuturor suferinţelor şi mizeriilor umane: „Crucea lui Cristos, Cap al
Bisericii” se reînnoieşte în „crucea lui Petru, Vicarul său pe pământ”: • „Iată,
se realizează chiar acum culmea urmării: ucenicul nu este mai mult decât Învăţătorul,
şi acum simte toată amărăciunea crucii, a consecinţelor păcatului care separă de Dumnezeu,
toată absurditatea violenţei şi a minciunii”. În Capela Paulină - a observat papa
Benedict - Petru şi Paul sunt unul în faţa celuilalt, ca şi cum „faţa lui Petru ar
fi îndreptată spre faţa lui Paul, care, la rândul său, nu vede, dar poartă în sine
lumina lui Cristos înviat”. În picturile lui Buonarotti, mizeriile umane află sensul
lor ultim în iubirea lui Dumnezeum care este lumină, mântuire şi înviere: • „Este
ca şi cum Petru, în ceasul încercării supreme, ar căuta acea lumină care i-a dat adevărata
credinţă lui Paul. Iată deci că în acest sens cele două icoane pot deveni cele două
acte ale unei singure drame: drama Misterului pascla: Cruce şi Înviere, moarte şi
viaţă, păcat şi har”. Din această ideală dispunere - a continuat Papa - „reiese
planul mântuirii, acel plan pe care însuşi Cristos l-a realizat în sine purtându-l
la îndeplinire”. Un plan pe care în sacramentul Euharistiei îşi află sinteza sa cea
mai înaltă: • „Euharistia este sacramentul în care se concentrează întreaga operă
a Răscumpărării: în Isus euharistic putem contempla transformarea morţii în viaţă,
a violenţei în iubire. Ascunsă sub vălurile pâinii şi vinului, recunoaştem cu ochii
credinţei însăşi slava care s-a manifestat apostolilor după Înviere”. În Capela
Paulină - a încheiat Papa - totul „converge într-un singur şi acelaşi imn cântat biruinţei
vieţii şi a harului asupra păcatului şi a morţii, într-o simfonie de laudă şi de iubire
lui Cristos răscumpărător”.