Strigătul sângelui: alocuţiunea şi mesajele papei Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea "Îngerul Domnului" (text)

(RV - 5 iulie 2009) Câteva mii de credincioşi, romani şi pelerini din diverse colţuri ale lumii s-au reunit în prima duminică din luna iulie în Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta, ca de obicei, cuvântul de învăţătură al Papei şi a se ruga împreună antifonul marian „Angelus Domini - Îngerul Domnului”. În alocuţiunea sa Benedict al XVI-lea a vorbit despre devoţiunea la Preascumpul Sânge al lui Cristos şi semnificaţia ei în trăirea creştină.
Apoi a exprimat condoleanţe pentru tragicul accident feroviar de la Viareggio în Italia petrecut săptămâna trecută şi a condamnat atentatul comis duminică dimineaţă în faţa unei catedrale din Filipine, în timpul celebrării Liturghiei duminicale.
 
Aici, textele alocuţiunii şi apelurilor Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
În trecut prima duminică din luna iulie se caracteriza prin devoţiunea la Preascumpul Sânge al lui Cristos. Unii dintre veneraţii mei predecesori în secolul trecut au confirmat-o, iar Fericitul Ioan al XXIII-lea prin Scrisoarea Apostolică Inde a primis din 30 iunie 1960, i-a explicat semnificaţia şi aprobat Litaniile. Tema sângelui, legată de cea a Mielului pascal, este de importanţă primară în Sfânta Scriptură. Stropirea cu sângele animalelor sacrificate reprezenta şi stabilea, în Vechiul Testament, legământul dintre Dumnezeu şi popor, cum se citeşte în cartea Exodului: „Atunci Moise a luat sângele şi a stropit cu el poporul spunând: Iată sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi după toate cuvintele acestea!” (Ex 24,8).

La această formulă se referă în mod explicit Isus la Ultima Cină, când oferind potirul ucenicilor, spune: „Acesta este sângele meu al legământului, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Mt 26,28). Şi într-adevăr, începând de la biciuire până la străpungerea coastei după moartea pe cruce, Cristos a vărsat tot sângele său, ca adevărat Miel jertfit pentru răscumpărarea universală. Valoarea mântuitoare a sângelui său este afirmată în mod expres în multe pasaje ale Noului Testament. Este de ajuns să se citeze, în acest An al Preoţiei, frumoasa expresie din Scrisoarea către Evrei: „Cristos…a intrat o singură dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică. Căci dacă sângele de ţapi şi de tauri şi cenuşa de juncă cu care sunt stropiţi cei întinaţi îi sfinţeşte, dându-le curăţia trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui viu?”(9,11-14).

Dragi fraţi, stă scris în cartea Genezei că sângele lui Abel, ucis de fratele Cain, strigă la Dumnezeu din pământ (Cf 4,10). Şi din păcate, astăzi ca şi ieri, acest strigăt nu încetează, deoarece continuă să curgă sânge uman din cauza violenţei, injustiţiei şi urii. Când vor învăţa oamenii că viaţa este sacră şi aparţine lui Dumnezeu singur? Când vor înţelege că suntem toţi fraţi? La strigătul pentru sângele vărsat, care se înalţă din atâtea părţi ale pământului, Dumnezeu răspunde cu sângele Fiului său care şi-a dat viaţa pentru noi. Cristos nu a răspuns râului cu rău, dar cu binele, cu iubirea sa nemărginită. Sângele lui Cristos este zălogul iubirii fidele a lui Dumnezeu pentru umanitate.

Fixând rănile Răstignitului, fiecare om, chiar în condiţii de extremă mizerie morală, poate spune: Dumnezeu nu m-a abandonat, mă iubeşte, şi-a dat viaţa pentru mine; şi astfel recapătă speranţă.

Fecioara Maria, care sub cruce, împreună cu apostolul Ioan, a adunat testamentul sângelui lui Isus, să ne ajute să redescoperim bogăţia inestimabilă a acestui har, şi să simţim pentru aceasta intimă şi perenă gratitudine”.

După recitarea rugăciunii „Angelus” şi înainte de saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană papa Benedict a exprimat mesaje de condoleanţe şi lansat apeluri.

„În aceste zile am fost mişcaţi lăuntric de tragedia din Viareggio. Mă alătur la durerea tuturor celor care au pierdut persoane dragi, au rămas răniţi sau au suferit pagube materiale chiar grave. În timp ce înalţ rugăciunea mea stăruitoare la Dumnezeu pentru toate persoanele implicate în tragedie, urez la asemenea accidente să nu se mai repete şi să fie garantată tuturor siguranţa la locul de muncă şi în desfăşurarea vieţii zilnice. Binevoiască Dumnezeu să primească în pacea sa pe cei răposaţi, să dea grabnică vindecare celor răniţi şi să reverse mângâiere lăuntrică în toţi cei care au fost atinşi în sentimentele lor cele mai scumpe”.

„Exprim apoi profunda mea deplorare pentru atentatul săvârşit dimineaţa aceasta la Cotabato în Filipine, unde explozia unei bombe în faţa catedralei, în timpul celebrării Liturghiei duminicale, a provocat câţiva morţi şi numeroşi răniţi, între care se află femei şi copii. În timp ce mă rog lui Dumnezeu pentru victimele gestului infam, îmi înalţ glasul pentru a condamna încă o dată recursul la violenţă, care nu constituie niciodată o cale demnă pentru rezolvarea problemelor existente”.

Apoi Papa a anunţat că a fost informat de episcopul de Bolzano-Bressanone, Italia, despre desfăşurarea de la 8 la 12 iulie la Bressanone a Campionatului Mondial under 18 de Atletică Uşoară şi a adresat salutul său organizatorilor şi tuturor tinerilor atleţi cu urarea unei competiţii senine şi sănătoase sub semnul spiritului sportiv genuin.



În polonă Papa a salutat „cicliştii provenind din Polonia şi Lituania, veniţi de la Łomża la Roma în pelerinajul de mulţumire cu ocazia mileniului evanghelizării ţinuturilor de nord de către Sfântul Bruno din Querfurt. Cer lui Dumnezeu ca această ereditate de credinţă să se menţină şi să se dezvolte în naţiunile voastre. Mulţumesc Bisericii din Polonia pentru celebrările „Sărbătoarea Papei”, pentru rugăciunile făcute după intenţiile mele şi pentru sprijinul material în favoare operelor papale. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească şi să vă binecuvânteze!”