Întâlnirea papei Benedict al XVI-lea cu credincioşii pentru rugăciunea "Angelus" în ultma duminică din iunie (text)

(RV - 28 iunie 2009) Anul Paulin şi Anul Sacerdotal, apostolul Paul şi Sfântul Ioan Maria Vianney, s-au aflat în centrul alocuţiunii papei Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru a se ruga împreună antifonul marian "Angelus", cunoscuta rugăciune "Îngerul Domnului".
După recitarea rugăciunii, papa Benedict a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
In franceză a spus: „În această duminică, care este luminată de solemnităţile liturgice ale Sfântului Ioan Botezătorul şi Apostolilor Petru şi Paul, primesc cu bucurie pelerinii de limbă franceză veniţi pentru rugăciunea Angelus. Liturghia acestei zile ne aminteşte că omul este făcut pentru viaţă. Oricine acceptă să creadă în Cristos şi să-şi întemeieze existenţa pe iubirea sa primeşte de la el forţa care îl face să trăiască.
În limba spaniolă Papa a salutat în mod special membrii „Institutului de Misionare şi Misionari Identes” veniţi la Roma pentru a mulţumi lui Dumnezeu cu ocazia celebrării celor 50 de ani de la înfiinţare.
 
Aici, textul alocuţiunii în trducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Cu celebrarea Primelor Vespere ale Sfinţilor Petru şi Paul pe care le voi prezida seara aceasta în bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor se încheie Anul Paulin, proclamat în bimilenarul naşterii Apostolului neamurilor. A fost un adevărat timp de har în care, prin pelerinaje, cateheze, numeroase publicaţii şi diverse iniţiative, figura Sfântului Paul a fost repropusă în toată Biserica iar vibrantul său mesaj a reînsufleţit pretutindeni, în comunităţile creştine, pasiunea pentru Cristos şi pentru Evanghelie. De aceea, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru Anul Paulin şi pentru toate darurile spirituale pe care el ni le-a adus.

Providenţa divină a dispus ca tocmai cu puţin în urmă pe 19 iunie, în solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus, să fi fost inaugurat un al an special, Anul Sacerdotal, cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a morţii - dies natalis - a lui Ioan Maria Vianney, Sfântul Paroh de Ars. Un ulterior impuls spiritual şi pastoral care - sunt sigur - nu va lipsi să aducă multe beneficii poporului creştin şi în special clerului. Care este finalitatea Anului Preoţiei? Cum am scris în respectiva scrisoare pe care am trimis-o preoţilor, el vrea să contribuie la promovarea angajamentului de reînnoire lăuntrică a tuturor preoţilor pentru o mai puternică şi mai incisivă mărturie evanghelică din partea lor în lumea de azi.

Apostolul Paul constituie, în această privinţă, un model strălucit de imitat nu atât în concreteţea vieţii - a sa a fost într-adevăr extraordinară - ci în iubirea pentru Cristos, în zelul pentru vestirea Evangheliei, în devotamentul faţă de comunităţi, în elaborarea unor sinteze eficiente de teologie pastorală. Sfântul Paul este exemplu de preot identificat în întregime cu slujirea sa - cum va fi şi Sfântul Paroh de Ars -, conştient că poartă o comoară inestimabilă, adică mesajul mântuirii, dar că îl poartă într-un ’vas de lut’ (Cf 2Cor 4,7); de aceea el este puternic şi umil în acelaşi timp, profund convins că totul este meritul lui Dumnezeu, totul este har al său. „Iubirea lui Cristos ne stăpâneşte (ne sileşte, ne împinge) - scrie Apostolul, şi aceasta poate fi deviza fiecărui preot, pe care Spiritul ’îl cucereşte’ (Cf Fap 20,22) pentru a face din el un administrator credincios al tainelor lui Dumnezeu (Cf 1Cor 4,1-2): preotul trebuie să fie tot al lui Cristos şi tot al Bisericii, căreia este chemat să i se dedice cu iubire neîmpărţită, ca un mire credincios faţă de mireasa sa.

Dragi prieteni, împreună cu cea a Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, să invocăm acum mijlocirea Fecioarei Maria, ca să obţină de la Domnul binecuvântări abundente pentru preoţi în timpul acestui An sacerdotal iniţiat de puţin timp. Maica Domnului, pe care Sfântul Ioan Maria Vianney a iubit-o atât de mult şi a făcut să fie iubită de enoriaşii săi, să ajute pe fiecare preot să reînsufleţească darul lui Dumnezeu care este în el în virtutea Sfintei Hirotoniri, astfel ca el să crească în sfinţenie şi să fie gata să mărturisească, dacă e necesar până la martiriu, frumuseţea consacrării sale totale şi definitive lui Cristos şi Bisericii.