Anul Preoţiei, la rubrica săptămânală Octava Dies a părintelui Federico Lombardi
(RV - 13 iunie 2009) Suntem de acum aproape de începutul Anului Sfintei Preoţii.
Benedict al XVI-lea îl va deschide vinerea viitoare 19 iunie, prezidând celebrarea
Vesperelor secunde la solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus în bazilica vaticană.Un an - cum a spus Papa - proclamat pentru a favoriza acel impuls al preoţilor
care îi face să tindă spre desăvârşirea spirituală de care depinde mai presus de toate
rodul slujirii lor.
Să ascultăm în această privinţă editorialul părintelui
Federico Lombardi la rubrica Octava Dies, săptămânalul
informativ al Centrului de Televiziune Vatican (CTV): • „Şi preoţii trebuie
să-şi amintească să se roage!”. Cu aceste cuvinte, Benedict al XVI-lea a însoţit adesea
dăruirea rozariului preoţilor care îl salutau la terminarea unei audienţe sau a unei
întâlniri cu el. Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori. Aceste cuvinte mi-au revenit
în minte când Papa a proclamat ’Anul Preoţiei’ ce stă să înceapă, în a 150-a aniversare
a morţii Sfântului Ioan Maria Vianney, Sfântul Paroh de Ars, model strălucit de spiritualitate
şi de zel pentru toţi preoţii, mai presus de toate dacă sunt angajaţi în activitatea
pastorală.
„Este puternică mereu ispita de a reduce rugăciunea la momente superficiale
şi grăbite, lăsându-se copleşiţi de activităţile şi de preocupările omeneşti”, spune
mai departe Papa. Răsună cuvintele parohului de Ars: „Sunt unii care par să-i spună
bunului Dumnezeu aşa: ’Am doar două cuvinte să-ţi spun, voi termina astfel repede
şi voi pleca de la tine’.
Dacă problema uniunii cu Dumnezeu se pune pentru
toţi creştinii, ea se pune în special pentru preoţi, traşi din orice parte în timp
ce numărul lor devine tot mai mic în raport cu aşteptările. Fireşte, sfinţenia preoţilor
este înainte de toate o responsabilitate a lor, dar priveşte şi întreaga comunitate
a credincioşilor. Sunt de ajuns câţiva preoţi nedemni şi e rănită profund credibilitatea
Bisericii. Şi pe de altă parte, solidaritatea spirituală a comunităţii este un sprijin
foarte puternic pentru viaţa lor spirituală şi apostolică. În concluzie: Anul Preoţiei
e valabil nu numai pentru preoţi, ci pentru toţi”.