Joia Verde: sărbătoarea "Trupul şi Sângele Domnului". Papa a îndemnat la reînnoirea
credinţei în Sfânta Împărtăşanie împotriva riscurilor unei secularizări ce se strecoară
chiar şi în sânul Bisericii
(RV - 12 iunie 2009) Sfânta Împărtăşanie, „Euharistia,
reînnoind jertfa Crucii, ne face capabili să trăim comuniunea cu Dumnezeu”:
a arătat papa Benedict al XVI-lea în predica ţinută joi seară la Liturghia oficiată
în faţa bazilicii Sfântul Ioan în Lateran, catedrala Romei în solemnitatea „Trupul
şi Sângele Domnului”, numită şi Joia Verde. La terminarea Liturghiei, episcopul Romei
a condus procesiunea cu Preasfântul Sacrament urmând artera dreaptă Via Merulana până
la bazilica papală Santa Maria Maggiore unde a dat binecuvântarea euharistică.
Cenacolul,
Paştele celebrat de Isus cu ucenicii, „instituirea Euharistiei ca anticipare şi acceptare
din partea lui Isus a morţii pe Cruce”. Sunt imaginile evocate de Sfântul Părinte
pentru a explica „Jertfa euharistică” ce se reînnoieşte prin cuvintele: „Acesta este
trupul meu, acesta este sângele meu”. O jertfă în care „se realizează ispăşirea păcatelor”
dar care se completează în noua alianţă, confirmată „nu de sacrificii de animale”
ci prin sângele său, devenit „sângele noului legământ”. Isus este „mijlocitor” al
unui nou pact, „în acelaşi timp - a adăugat Papa - victimă demnă de Dumnezeu, întrucât
fără pată şi mare preot care se oferă pe sine, sub impulsul Duhului Sfânt, şi mijloceşte
pentru întreaga umanitate”:
• „Crucea este de aceea mister de iubire şi de
mântuire, ce ne purifică conştiinţa de ’faptele moarte’, adică de păcate, şi ne sfinţeşte
sculptând alianţa nouă în inima noastră; Euharistia, reînnoind jertfa Crucii, ne face
capabili să trăim în mod fidel comuniunea cu Dumnezeu”.
Papa a amintit că Dumnezeu
plăsmuieşte poporul său, „unicul Trup al lui Cristos, datorită participării noastre
sincere la dubla masă a Cuvântului şi a Euharistiei”: • „Nutriţi cu Cristos, noi,
ucenicii săi, primim misiunea de a fi ’sufletul’ acestui oraş al nostru, ferment de
reînnoire, pâine ’frântă’ pentru toţi, mai ales pentru cei care se află în necazuri,
în situaţii de sărăcie şi de suferinţă fizică şi spirituală. Să devenim martori ai
iubirii sale”.
Preoţilor Benedict al XVI-lea le-a cerut „să fie Euharistie”,
„demni slujitori ai lui Cristos şi martori ai bucuriei sale”: • „Este ceea ce credincioşii
aşteaptă de la preot: adică exemplul unei autentice devoţiuni faţă de Preasfântul
Sacrament; le place să-l vadă petrecând lungi intervale de tăcere şi de adoraţie înaintea
lui Isus, aşa cum făcea Sfântul Paroh de Ars, , pe care îl vom aminti în mod special
în timpul Anului Preoţiei, de acum aproape”.
Sfântului Ioan Maria Vianney îi
plăcea să spună enoriaşilor săi: „Veniţi la Împărtăşanie…E adevărat că nu sunteţi
vrednici , dar aveţi nevoie de ea”.
Episcopul Romei a amintit sensul celebrării:
reînnoirea „credinţei noastre în prezenţa reală a lui Cristos în Euharistie: •
„Nu trebuie să daţi drept scontată această credinţă! Există azi riscul unei secularizări
ce se strecoară şi în sânul Bisericii, ce se poate traduce într-un cult euharistic
formal şi gol, în celebrări lipsite de acea participare a inimii care se exprimă în
veneraţie şi respect pentru liturgie”.
Prin „pâinea vieţii veşnice”, „cerul
- a continuat papa Benedict - vine pe pământ, ziua de mâine a lui Dumnezeu pătrunde
prezentul iar timpul este ca şi îmbrăţişat de veşnicia divină”. La terminarea Liturghiei,
cum s-a spus, Benedict al XVI-lea a condus tradiţionala procesiune euharistică spre
bazilica Sfânta Maria Maggiore invocându-l pe Isus să purifice „această lume de veninul
răului, al violenţei şi urii ce poluează conştiinţele”, şi să o purifice prin puterea
iubirii sale milostive.
Papa a înălţat apoi rugăciunea sa către Fecioara Maria,
„femeia euharistică” în toată viaţa ei: ajută-ne să păşim uniţi spre ţinta cerească,
hrăniţi cu Trupul şi Sângele lui Cristos, care este pâinea de viaţă veşnică şi leacul
nemurii divine.