Realismul Euharistiei şi locul ei central în viaţa Bisericii: învăţătura lui Benedict
al XVI-lea
(RV - 11 iunie 2009) Joi, în Vatican se sărbătoreşte solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului, care în Italia şi în alte ţări este amânată pentru duminică 14 iunie. Benedict al XVI, prezidează Sfânta Liturghie începând de la ora 19 la altarul din faţa bazilicii Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. Celebrarea este urmată de procesiunea cu Preasfântul Sacrament până la bazilica papală Santa Maria Maggiore.
Istoria sărbătorii liturgice. Amintim că sărbătoarea „Trupul Domnului” numită de tradiţie şi Joia Verde a fost instituită de papa Urban al IV-lea în 1264, în urma miracolului de la Bolsena. Despre ce este vorba. Era în anul 1263 când un preot originar din Boemia, în pelerinaj spre Roma, s-a oprit să celebreze Liturghia în acest orăşel din regiunea Laţiu, la nord de Roma. Cuprins de dubii relativ la prezenţa reală a lui Isus în Euharistie a cerut un semn: în timp ce oficia Sfânta Liturghie, dintr-odată câteva picături de sânge au început să curgă din Ostia consacrată pe pânza de in numită „corporal” întrucât pe ea se aşează pâinea devenită în chip sacramental Corpul, Trupul Domnului. Acel „corporal” se păstrează astăzi în Domul din Orvieto.
Dar să reparcurgem în acest serviciu, câteva dintre învăţămintele lui Benedict al XVI-lea despre Euharistie.
Euharistia - explică papa Benedict - ne face să înţelegem că credinţa creştină nu este o idee sau o simplă morală, dar un fapt, o întâlnire cu Dumnezeul cel Viu. Un „realism nemaiauzit”. Isus spune: „dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea în voi viaţa”. Până şi ucenicii săi protestează, murmură, şi mulţi se îndepărtează, se duc de la el din cauza acestui „limbaj greu” de înţeles.
• „Isus ar fi putut să cedeze şi să folosească unele cuvinte care să-i liniştească: ’Preietenilor, ar fi putut spune, nu vă preocupaţi! Am vorbit despre carne, dar este vorba doar de un simbol. Ceea ce înţeleg este doar o profundă comuniune de sentimente’. Dar nu, Isus nu a făcut recurs la asemenea îndulciri. A menţinut fermă propria afirmaţie, tot realismul ei, chiar în faţa defecţiunii multora dintre ucenicii săi” (Omilia din 29 mai 2005 la Bari la terminarea Congresului euharistic naţional).
Şi ce înseamnă a mânca această pâine?
• „A mânca această pâine este împărtăşire, a intra în comuniune cu persoana Domnului viu. Această comuniune, acest act de ’a mânca’, este în mod real o întâlnire dintre două persoane, înseamnă a mă lăsa pătruns de viaţa Aceluia care este Domnul, a Aceluia care este Creatorul şi Răscumpărătorul meu. Scop al acestei comuniuni este asimilarea vieţii mele în a sa, transformarea mea şi conformarea mea cu Acela care este Iubire vie (Omilia din 26 mai 2005 în bazilica Sfântul Ioan în Lateran de solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului).
„Avem nevoie de un Dumnezeu aproape de noi - afirmă Papa - de un Dumnezeu care se dă în mâinile noastre şi care ne iubeşte. În Euharistie Cristos este realmente prezent în mijlocul nostru…ne atrage pentru a ne face ai săi, pentru a ne asimila în sine…să ieşim din noi pentru a face din noi toţi una cu El”.
Consecinţa este clară:
• „Nu putem comunica cu Domnul, dacă nu comunicăm între noi. Dacă vrem să ne prezentăm Lui, trebuie şi să ne mişcăm pentru a ne întâmpina unii pe alţii. Pentru aceasta e nevoie să învăţăm marea lecţie a iertării: a nu lăsa să acţioneze în noi molia ranchiunei, dar să ne deschidem inima cu mărinimie pentru ascultarea celuilalt (Omilia din 29 mai 2005).
Euharistia ne face să fim în mod misterios dar real prezenţi la moartea şi învierea lui Isus. Cristos - explică Benedict al XVI-lea - transformă violenţa în iubire şi moartea în viaţă: „acesta este actul central de transformare care singur este în măsură să reînnoiască lumea…toate celelalte schimbări rămân superficiale şi nu salvează”. De aceea trebuie să-l purtăm pe Cristos pe străzile lumii.
Iată semnificaţia procesiunii:
• „Purtând Euharistia pe străzi şi în pieţe, vrem să introducem Pâinea coborâtă din cer în cotidianul vieţii noastre; vrem ca Isus să păşească unde păşim noi, să trăiască unde trăim noi. Lumea noastră, existenţele noastre trebuie să devină templul său. Comunitatea creştină în această zi de sărbătoare proclamă că Euharistia este totul pentru ea, este însăşi viaţa sa, izvorul iubirii care învinge moartea. Din comuniunea cu Cristos Euharistie izvorăşte caritatea care transformă existenţa noastră şi susţine drumul nostru al tuturor spre patria cerească” (Angelus din 18 iunie 2006).
„Într-o lume în care există atâta zgomot, atâta rătăcire - afirmă Papa - e nevoie de adoraţia silenţioasă a lui Isus ascuns în Ostie”.
Dar ce înseamnă „a adora”?
• „A adora este a spune: ’Isuse, eu sunt al tău şi te urmez în viaţa mea, nu aş vrea să pierd niciodată această prietenie, această comuniune cu tine’. Aş putea spune şi că adoraţia în esenţa sa este o îmbrăţişare cu Isus, în care îi spun: Eu sunt al tău şi te rog fii şi tu mereu cu mine” (Întâlnire la San Pietro cu copiii de Prima Împărtăşanie la 15 octombrie 2005).
„Care este semnificaţia proprie a solemnităţii de azi a Trupului şi Sângelui lui Cristos?” A fost întrebarea la care Pontiful a răspuns prin predica sa bine structurată în trei părţi joi 22 mai 2008: liturghia, procesiunea, adoraţia.
• „Ne-o spune celebrarea însăşi pe care o împlinim, în desfăşurarea gesturilor sale fundamentale: înainte de toate ne-am adunat în jurul altarului Domnului pentru a sta împreună în prezenţa sa; în al doilea rând va fi procesiunea, adică păşirea cu Domnul şi în fine, îngenunchierea înaintea Domnului, adoraţia, care începe deja la Liturghie şi însoţeşte toată procesiunea, dar culminează în momentul final al binecuvântării euharistice, când toţi ne vom prosterna înaintea Aceluia care s-a aplecat până la noi şi a dat viaţa pentru noi”. (Omilia lui Benedict al XVI, Solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului 22 mai 2008).
RV / AL
| All the contents on this site are copyrighted ©. |