Calea iubirii ne conduce la Dumnezeu: comentariul episcopului italian Bruno Forte
la cuvintele Papei despre misterul Preasfintei Treimi
(RV - 8 iunie 2009) De la atomi la galaxii, de la particulele minuscule ale
universului, „totul provine din iubire, tinde spre iubire, şi se mişcă
mânat de iubire”: este una din frumoasele imagini pe care papa
Benedict al XVI-lea le-a folosit duminica trecută, 7 iunie, la întâlnirea pentru rugăciunea
Angelus în solemnitatea Preasfintei Treimi. Recurgând la o analogie sugerată
de biologie, Papa a afirmat de asemenea că „fiinţa umană poartă în „genomul” propriu
urma profundă a Treimei, a lui Dumnezeu-Iubire.
O reflecţie asupra căreia
se opreşte arhiepiscopul italian de Chieti-Vasto, Bruno Forte intervievat de redacţia
noastră centrală: • „Inspiraţia profundă a cuvintelor papei Benedict asupra
Treimei constituie desigur teologia augustiniană. Ştim cât de mult Joseph Ratzinger
îl iubeşte pe Sfântul Augustin, cât de mult l-a studiat; în tratatul „De Trinitate”
sunt pagini extraordinare în care Augustin prezintă Treimea în lumina contemplării
misterului iubirii. În alte cuvinte, Augustin spune: Vides Trinitatem şi caritatem
vides- Vezi Trinitatea dacă vezi iubirea. Deci, iubirea
acolo unde sunt mereu cei doi - iubitorul şi iubitul - iar legătura lor de unitate
este cheia pentru a păşi, fie chiar cu modestele noastre capacităţi şi rămânând în
vârful picioarelor în pragul de la intrare, în misterul divin al unui Dumnezeu care
este eternul iubitor, Tatăl, şi eternul iubit, Fiul şi legătura lor de iubire, Duhul
Sfânt. Acesta este mesajul forte, exprimat în limbajul ştiinţei şi al biologiei,
pe care papa Benedict ni l-a transmis vorbind despre Preasfânta Treime înscrisă în
genomul uman, adică în însăşi vocaţia omului de a fi el însuşi şi a fi atare în iubire”.
-
Suntem în Anul astronomiei şi Papa a subliniat că Universul provine
şi tinde spre iubire: pare să răsune versul
lui Dante: „Iubirea care mişcă soarele şi celelalte stele”.. •
„Acest lucru este în mod cert un ecou prezent în profunda cultură teologică, literară
şi spirituală a papei Benedict. Şi, fireşte, în această contemplaţie a reţelei de
raporturi ce guvernează universul şi care este fundamental o reţea de sinergii, deci
de relaţii de iubire - am putea spune - este o urmare mai departe a căii augustiniene
despre „vestigia Trinitatis- urmele Trinităţii”.. Augustin se va concentra
apoi în mod special asupra psihologiei omului şi va vedea deci Treimea printr-o analiză
a inteligenţei, a memoriei, a iubirii. Benedict extinde această lectură a amprentei
trinitare în fiinţa umană la armonia şi la sinergia care guvernează toate forţele
universului”.
- Pentru a explica inexplicabilul mister al Preasfintei
Treimi, Benedict al XVI-lea a făcut referinţăla
ceea ce este lesne de înţeles, şi trăit de
fiecare om: iubirea… • „Cred că această cale este calea privilegiată pentru
a intra în misterul trinitar. Ca atare ne-a fost prezentată de papa Benedict şi cred
că este foarte frumos întrucât are şi un puternic impact catehetic-pastoral. Şi în
aceasta, papa Benedict, liber, fireşte, în raport cu Augustin, de legăturile influenţei
gândirii existenţialiste a lumii antice, se deschide spre o perspectivă mai personalistă
şi existenţialistă şi ne ajută să contemplăm Trinitatea de-a lungul căii iubirii de
o manieră simplă şi profundă. Cred că este un aport frumos la kerigma, la vestirea
Dumnezeului-iubire care este vestirea Dumnezeului Unul-Întreit. Aici
serviciul audio: