Benedict al XVI-lea la Liturghia solemnităţii Rusaliilor: Duhul Sfânt înlătură frica; pe lângă poluarea atmosferică există o poluare spirituala ce otrăveşte viaţa; imoralitatea şi ruperea de Dumnezeu sunt distrugătoare. La antifonul pascal „Bucură-te, Regină a cerului”: Biserica, nu este o agenţie umanitară ci un corp viu plăsmuit continuu de Duhul Sfânt

(RV - 31 mai 2009) Timpului liturgic al Paştelui se încheie cu solemnitatea Rusaliilor, sărbătoarea Cincizecimii. Duminică dimineaţă 31 mai, papa Benedict al XVI-lea a prezidat Sfânta Liturghie în bazilica vaticană celebrând misterul de slavă al Coborârii Duhului Sfânt asupra Mariei şi Apostolilor reuniţi în rugăciune în cenacol la Ierusalim.

La exact 50 de zile după sărbătoarea Paştelui se realizează ceea ce Isus promisese ucenicilor săi: botezul în Duhul Sfânt şi revărsarea unei puteri de sus pentru a avea forţa de a vesti Evanghelia la toate neamurile pământului. Cu Rusaliile se împlineşte planul lui Dumnezeu de a da viaţă unui popor nou şi se naşte Biserica. În predica sa Sfântul Părinte s-a oprit asupra imaginilor prin care este reprezentat Duhul Sfânt iar în alocuţiunea de la sfârşit, înainte de recitarea antifonului pascal „Regina colei”, a adăugat că Duhul Sfânt este sufletul Bisericii.

„Muzica şi cântul, care acompaniază această Liturghie ne ajută şi ele să fim într-un cuget în rugăciune,şi de aceea, exprim vie recunoştinţă Corului Domului şi Orchestrei de Cameră din oraşul german Köln”. Cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a prezentat credincioşilor decizia de a da şi mai multă strălucire solemnităţii Rusaliilor cu piese muzicale de Joseph Haydn (1732-1809). Pentru această Liturghie, în bicentenarul morţii lui Haydn a fost aleasă foarte oportun - a spus - misa în si bemol major „Harmoniemesse”, ultima dintre „misele” compuse de marele muzician, o sublimă simfonie spre slava lui Dumnezeu.

• Secvenţe muzicale.
Referindu-se la povestirea Rusaliilor din cartea Faptele Apostolilor, Benedict al XVI-lea a amintit vă Duhul Sfânt este reprezentat prin imaginile vântului puternic şi a focului. Furtuna este descrisă ca „un vânt impetuos”. Această metaforă - a observat Sfântul Părinte - „face să ne gândim la aerul care distinge planeta noastră de ceilalţi aştri şi ne permite să trăim”.

Aerul şi Duhul Sfânt - adaugă Papa - sunt două realităţi indispensabile pentru viaţă:
• „Ceea ce aerul este pentru viaţa biologică, este Duhul Sfânt pentru viaţa spirituală; şi aşa cum există o poluare atmosferică, care înveninează ambientul şi fiinţele vii, tot astfel există o poluare a inimii şi a spiritului, care mortifică şi înveninează existenţa spirituală”.

La paralelismul dintre aer şi Spiritul Sânt Papa adaugă o altă asemănare: „În acelaşi fel în care nu trebuie să ne obişnuim cu otrăvurile din aer - şi de aceea angajarea ecologică reprezintă astăzi o prioritate - în aceeaşi măsură ar trebuie să se facă pentru ceea ce corupe Spiritul”. Metafora vântului puternic de la Rusalii - a mai adăugat papa Benedict - face să ne gândim în schimb cât este de preţios a respira aer curat, fie cu plămânii, aerul fizic, fie cu inima, aerul spiritual, „aerul salubru al spiritului care este iubirea”.
• „Se pare că, în schimb, cu atâtea produse ce poluează mintea şi inima şi care circulă în societăţile noastre - de pildă imagini care transformă în spectacol plăcerea, violenţa sau dispreţul faţă de bărbat şi femeie - cu acestea pare că oamenii se obişnuiesc fără dificultate. Şi aceasta este libertate, se spune, fără a recunoaşte că toate acestea, poluează, intoxică sufletul mai ales al noilor generaţii, şi sfârşesc apoi prin a condiţiona însăşi libertatea”.

Apoi Papa s-a oprit asupra focului, altă imagine a Duhului Sfânt pe care o găsim în Faptele Apostolilor.
• „Adevăratul foc, Duhul Sfânt, a fost purtat pe pământ de Cristos. El nu l-a smuls de la zei, cum a făcut Prometeu, potrivit mitului grec, dar s-a făcut mijlocitor al ’darului lui Dumnezeu’ obţinându-l pentru noi prin cel mai mare act de iubire din istorie: moartea sa pe cruce”.

Foc am venit să aduc pe pământ şi cât doresc ca el să se aprindă şi să ardă - spusese Isus în drum spre Ierusalim (Cf Lc 12,49). Aceste cuvinte îşi află deplina realizare cincizeci de zile după învierea lui Isus, la Rusalii, străveche sărbătoare ebraică, devenită în Biserică sărbătoarea prin excelenţă a Duhului Sfânt.
Dumnezeu vrea să continue să dăruiască acest „foc” fiecărei generaţii umane şi fiind duh „suflă unde vrea”.

Calea pe care Dumnezeu a ales-o pentru a „arunca foc pe pământ” - a explicat Papa - este „Isus, Fiul său Unul-născut întrupat, mort şi înviat”. Dar omul de azi „pare să se afirme pe sine ca dumnezeu”. Vrea să transforme lumea „excluzând, punând de o parte sau de-a dreptul refuzându-l pe Creatorul universului”:
• „Omul nu mai vrea să fie imagine a lui Dumnezeu, dar o imagine a sa; se declară autonom, liber, adult. Evident, o atare atitudine dezvăluie un raport neadevărat cu Dumnezeu, urmare a unei false imagini pe care şi-a făcut-o despre El, ca fiul risipitor din parabola evanghelică, acela care crede că se realizează pe sine îndepărtându-se de casa tatălui”.

Această îndepărtare nu se traduce numai într-o derivă spirituală dar şi într-un pericol pentru întreaga umanitate:
• „În mâinile unui asemenea om, ’focul şi enormele sale potenţialităţi devin periculoase: pot să se întoarcă împotriva vieţii şi umanităţii înseşi, cum dovedeşte din păcate istoria. Avertisment peren rămân tragediile de la Hiroshima şi Nagasaki, unde energia atomică, utilizată în scopuri belice, a sfârşit prin a semăna moarte în proporţii nemaiauzite”.

A primi darul Duhului Sfânt înseamnă a înţelege semnificaţia trăirii în comunitate în lumina Scripturii. În povestirea care descrie Rusaliile se subliniază că ucenicii „se aflau toţi împreună în acelaşi loc”. Acest loc - a explicat Sfântul Părinte - este Cenacolul unde „Isus a mâncat împreună cu apostolii săi Ultima Cină, unde le apăruse înviat din morţi”.
• „Faptele Apostolilor totuşi, mai mult decât să insiste asupra locului fizic, intenţionează să remarce atitudinea interioară a ucenicilor: ’Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune”(1,14). Deci, armonia ucenicilor este condiţia pentru ca să vină Duhul Sfânt; iar presupusul armoniei este rugăciunea”.

Această premisă - a adăugat Papa - valorează şi pentru Biserica de azi:
• „Dacă vrem ca Rusaliile să nu se reducă la un simplu rit sau la o simplă comemorare, deşi sugestivă, dar să fie un eveniment actual de mântuire, trebuie să ne predispunem în aşteptarea religioasă a darului lui Dumnezeu prin intermediul ascultării umile şi tăcute a Cuvântului său. Pentru ca Rusaliile să se reînnoiască în vremea noastră, trebuie poate - fără a ştirbi în vreun fel libertatea lui Dumnezeu - ca Biserica să fie mai puţin ’preocupată’ de activităţi şi să se dedice mai mult rugăciunii”.

Duhul Sfânt învinge frica. Ucenicii - a amintit Papa - se refugiaseră în Cenacol după arestarea Învăţătorului lor şi „rămăseseră acolo separaţi de teama de a îndura aceeaşi soartă”. La Rusalii, când Duhul Sfânt coboară şi rămâne asupra lor, acei oameni „au ieşit afară fără teamă şi au început să proclame tuturor vestea cea bună a lui Cristos răstignit şi înviat”. Nu le era teamă de nimic - a subliniat papa Benedict - deoarece se simţeau în mâinile celui mai tare:
•”Da, iubiţi fraţi şi surori, Duhul lui Dumnezeu, unde intră, înlătură frica; ne face să cunoaştem şi să simţim că suntem în mâinile unei Atotputernicii de iubire; orice lucru s-ar întâmpla, iubirea sa nemărginită nu ne abandonează”.
Nu-i poate fi teamă aceluia care se încredinţează acestei iubiri infinite:
• „O dovedeşte mărturia martirilor, curajul mărturisitorilor credinţei, avântul de neclintit al misionarilor, francheţea predicatorilor, exemplul atâtor sfinţi, dintre care unii adolescenţi şi copii. O demonstrează existenţa însăşi a Bisericii care, în ciuda limitelor şi vinovăţiilor oamenilor, continuă să traverseze oceanul istoriei, mânată de suflul lui Dumnezeu şi animată de focul său purificator”.

La rugăciunea „Regina coeli - Bucură-te, Regină a cerului”, Benedict al XVI-lea a subliniat apoi cum Duhul Sfânt, „coborât asupra Bisericii în faza naşterii ei”, i-a imprimat trăsătura misionară, trimiţând-o să vestească la toate popoarele biruinţa iubirii divine asupra păcatului”. Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. Fără El - s-a întrebat Papa - la ce s-ar reduce Biserica?
• „Ar fi, desigur, o mare mişcare istorică, o complexă şi solidă instituţie socială, poate un fel de agenţia umanitară. Şi într-adevăr astfel o reţin toţi aceia care o consideră din afara opticii credinţei. În realitate, însă, în adevărata sa natură şi chiar în prezenţa sa istorică cea mai autentică, Biserica este plăsmuită neîncetat şi călăuzită de Duhul Domnului. Este un trup viu, a cărui vitalitate este tocmai rod al Duhului divin cel invizibil”.

Papa a amintit că anul acesta solemnitatea Rusaliilor cade în ultima zi a lunii mai, în care de obicei se celebrează sărbătoarea mariană a Vizitei Fecioarei Maria la ruda sa Elisabeta. Pontiful a notat că tânăra Maria este „icoana minunată a Bisericii în tinereţea perenă a Spiritului, a Bisericii misionare a Cuvântului întrupat”. După recitarea antifonului pascal, gândul Papei s-a îndreptat spre tinerii din regiunea italiană Abruzzo care în aceste zile se reculeg numeroşi în jurul Crucii Zilelor Mondiale ale Tineretului, purtată în pelerinaj în regiunea lor de către un grup de voluntari de la Centrul San Lorenzo din Roma:
• „În comuniune cu tinerii acelui ţinut lovit dur de cutremurul de pământ, cerem lui Cristos mort şi înviat să reverse asupra lor Duhul său de mângâiere şi de speranţă”.

Apoi, Papa a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, slovacă, polonă şi italiană.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu zeci de mii de credincioşi reuniţi duminică la amiază, în solemnitatea Rusaliilor în Piaţa Sfântul Petru pentru recitarea antifonului pascal Regina coeli, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi ascultătorii noştri.

Aici serviciul audio: