Biserica se pregăteşte la Rusalii. Duhul Sfânt asigură prezenţa lui Cristos înviat în inimile credincioşilor: subliniază părintele Cantalamessa

(RV - 29 mai 2009) Biserica universală se pregăteşte să sărbătorească duminică misterul de slavă al Rusaliilor, care încheie Timpul liturgic pascal, în amintirea revărsării Duhului Sfânt asupra apostolilor reuniţi împreună cu Maria în cenaclul din Ierusalim.
Despre semnificaţia acestei solemnităţi, câteva reflecţii ale părintelui capucin Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale:

Cum să ne pregătim la acest eveniment? Ce putem aştepta azi ca ucenici ai lui Cristos, de la coborârea între noi a Duhului Sfânt?
• „Pentru a ne pregăti avem un mijloc comun care este liturgia cu lecturile sale, cu riturile care culminează cu privegherea de Rusalii şi Sărbătoarea însăşi. Apoi există, fireşte, pregătirea individuală care consistă în a dori cu ardoare primirea Duhului. Condiţia unică pe care Isus a pus-o pentru a avea Duhul nu este trebuinţa de a-l plăti - deoarece nu se poate cumpăra - dar de a ne fi sete: „Cui îi este sete să vină la mine şi să bea”, spune Evanghelia după Ioan. Şi evanghelistul comentează: „El vorbea despre Duhul Sfânt”. Ce ne aşteptăm, în zilele noastre, de la sărbătoarea Rusaliilor, este un lucru foarte simplu: ca să se verifice pentru lumea noastră noi Rusalii, ca Rusaliile să nu fie doar o sărbătoare pe care o celebrăm, ci o experienţă pe care o trăim. Şi noi avem nevoie de Duhul Sfânt în mod disperat. Filozoful Heidegger, spunea în secolul trecut: „Numai un Dumnezeu ne poate slava”. Eu aş spune că acest Dumnezeu, care ne poate salva, poate salva societatea noastră tehnicizată şi aridă”.

Deci există riscul pentru noi creştinii de a pierde această mare ocazie?
• „Da, acest risc există într-adevăr, şi din cauza unui echivoc, să spunem, care ne atrage după el. Suntem obişnuiţi să considerăm, mai ales în teologia preconciliară, Duhul Sfânt ca un fel de apendice, ’ceva opţional’ ce se adaugă la organismul creştin, la mijloacele de har, dar cu un scop colateral de a da Bisericii puterea de a purta mesajul până la marginile pământului. Aceasta este o viziune foarte parţială şi incompletă. Duhul Sfânt este mântuirea, este principiul Noului Legământ. Desigur că Isus, pe Cruce, prin moartea şi învierea sa, a înfăptuit totul, a realizat noul şi veşnicul Legământ. Dar Duhul Sfânt este acela care face actuală şi la îndemâna fiecărui om şi în orice moment al istoriei, această răscumpărare înfăptuită de Cristos. Prin urmare, pentru a evita acest risc, eu aş spune că păstorii, teologii şi îndrumătorii spiritual ai comunităţii, ar trebuie să prezinte adevărata imagine a Duhului Sfânt care nu este o abstracţie, nu este o idee ci este o prezenţă, este prezenţa lui Cristos înviat în inima creştinilor.

Duhul Sfânt este a treia Persoană a Preasfintei Treimi pe care trebuie să o avem mereu prezentă în viaţa de toate zilele…
• „Da, mai mult, Duhul Sfânt, potrivit Scripturilor, este acela care face Treimea prezentă în inima omului, este locuirea Duhului Sfânt în noi ce devine templu al lui Dumnezeu, templu al Duhului Sfânt. Aceasta trebuie să de petreacă mereu iar sărbătoarea Rusaliilor trebuie să servească ca un fel de accelerare, un mod de a deveni mai conştienţi; toată viaţa Bisericii, liturgia tinde să ne pună în contact, zi de zi, cu acest izvor care este Spiritul Sfânt”.