La audienţa generală, cateheza Papei dedicată Sf. Teodor Studitul: lumea are nevoie de sobrietate şi de respectarea regulilor. PS Cornel, episcop auxiliar de Bucureşti oferă lui Benedict al XVI-lea albumul "Catedrala Sfântul Iosif"

(RV - 27 mai 2008) Există astăzi numeroase curente care ameninţă unitatea credinţei comune şi mână spre un soi de individualism spiritual periculos şi de mândrie spirituală. Este de aceea necesar a se angaja în apărarea şi creşterea unităţii perfecte a Trupului lui Cristos, în care se pot regăsi în armonie pacea ordinii şi relaţiile personale sincere în Duhul Sfânt.

E bine să reluăm unele elemente principale ale învăţăturii Sfântului Teodor Studitul precum iubirea faţă de Domnul întrupat şi faţă de vizibilitatea sa în Liturgie şi în icoane; fidelitatea faţă de Botez şi angajamentul de a trăi în comuniunea Trupului lui Cristos, înţeleasă şi în sensul de comuniune a creştinilor între ei: spiritul de sărăcie, de sobrietate, de renunţare; castitate, stăpânire de sine, umilinţă şi ascultare împotriva primatului propriei voinţe care distruge ţesutul social şi pacea sufletelor; iubire pentru munca materială şi spirituală; şi mai departe, prietenie spirituală născută din purificarea conştiinţei proprii, a sufletului a propriei vieţi.

Cu îndemnuri insistente şi afirmaţii de mare vigoare, Benedict al XVI-lea a ţinut miercuri audienţa generală în Piaţa Sfântul Petru în prezenţa a circa 20 de mii de persoane între care şi un mic grup din România însoţit de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti.

Continuând ciclul catehezelor dedicat Sfinţilor Părinţi, papa Benedict a propus figura Sfântului Teodor Studitul, un monah care trăind între secolele 8-9 a avut de luptat cu iconoclaştii, întărind identitatea creştină a monahilor săi. Deci, încă un om tare de caracter, sub îmbrăcămintea blândă a rasei monahale, protagonist al catehezei lui Benedict al XVI-lea care de câtva timp se ocupă de epoca bizantină dominată de luptele împotriva cultului icoanelor.

Un „om format şi informat de credinţă”, ale cărui învăţăminte au fost luate şi actualizate cu incisivitate de Papa, care în mai multe rânduri a făcut un fel de „paralelism” istoric şi de valori între perioada „turbulentă” în care a trăit Sfântul Teodor Studitul şi turbulenţele analoage care frământă cel de-al treilea mileniu:
• „Există astăzi numeroase curente care întind curse unităţii credinţei comune şi împing spre un periculos individualism spiritual şi de trufie spirituală. E necesar a se angaja în a apăra şi face să crească unitatea desăvârşită a Trupului lui Cristos în care se pot regăsi în armonie pacea ordinii şi relaţiile personale sincere în Duhul Sfânt".

Persecuţia iconoclastă care l-a făcut pe Sfântul Teodor Studitul să îndure ani îndelungaţi de închisoare, torturi şi exil, este strâns legată, a spus Papa, de reforma vieţii de obşte pe care monahul a realizat-o cu mare inspiraţie. Bizuindu-se pe o comunitate numeroasă - 300 de monahi, când mănăstirile numărau în general aproximativ 30 - Sfântul Teodor a insistat pe necesitatea ordinii şi supunerii, pe lângă „rigoarea” şi intensitatea” vieţii creştine. A făcut-o, de exemplu, înfruntând problema sărăciei prin învăţăminte care, a afirmat Benedict al XVI-lea, sunt valabile şi azi:
• „Nu trebuie să depindem de proprietatea materială, trebuie în schimb să învăţăm renunţarea, simplicitatea, austeritatea şi sobrietatea. Numai în felul acesta poate creşte o societate solidară şi poate fi depăşită problema sărăciei în lume”.

O altă ispită de care Sfântul Teodor Studitul a încercat să-i ferească pe monahii săi - dezobişnuiţi, după persecuţiile care îi împrăştiaseră, de a trăi ca un corp unic - a fost cea a „primatului voinţei”, în sens egoist, căruia monahul i-a opus pe cel al „ascultării”. O „renunţare”, a observat Pontiful, cu totul necesară şi într-o societate precum cea de azi, care adesea uită valorile sale de bază:
• „Dacă fiecare urmează doar ceea ce vrea el, ţesutul social nu poate funcţiona. Numai învăţând a se integra în libertatea comună, a o împărtăşi şi a se supune acesteia, a deprinde legalitatea, adică supunerea şi ascultarea faţă de regulile binelui comun şi ale vieţii în comun, doar aceasta poate însănătoşi o societate precum şi eul însuşi al mândriei de a se afla în centrul lumii”.

Dar dincolo de stăpânirea de sine, care pleacă de la ascultare pentru a ajunge la practicarea sărăciei şi castităţii, Benedict al XVI-lea a identificat o altă „virtute” în viaţa şi misiunea monahului de demult al Bizanţului: „iubirea şi munca”:
• „Acela care este fervent în ocupaţiile materiale, care munceşte cu asiduitate, argumentează el, acela este astfel şi în cele spirituale”. Nu admite, de aceea, ca sub pretextul rugăciunii şi contemplaţiei, monahul să se dispenseze de la muncă, şi de la munca manuală, care în realitate este, după el şi după toată tradiţia monastică, mijlocul de a-l găsi pe Dumnezeu (…) Şi tocmai astfel lumea muncii este umanizată iar omul prin muncă devine tot mai mult el însuşi, mai aproape de Dumnezeu”.

După ce a prezentat un rezumat al catehezei şi saluturi în diferite limbi - de această dată în nouă limbi - Papa a menţionat diferite grupuri parohiale. A salutat apoi membrii Fundaţiei Sfântul Matei în amintirea cardinalului vietnamez François Xavier Nguyên Van Thuân, însoţiţi de cardinalul Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii, invitându-i „să răspândească doctrina socială a Bisericii” şi mai ales, a spus, să facă simţită apropierea Bisericii de cei care sunt săraci din punct de vedere material şi spiritual. Puţin după aceea, întreţinându-se cu credincioşii, aflaţi în primele rânduri ale sectorului delimitat, Benedict al XVI-lea a conversat timp de câteva minute cu Margaret Thatcher, fost premier britanic din 1979 până în 1990.

Dar mai înainte, imediat după binecuvântarea apostolică, Papa primise rând pe rând cardinalii şi episcopii prezenţi la audienţa generală. Între aceştia s-a aflat şi PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti care i-a oferit Papei, împreună cu o scrisoare a arhiepiscopului mitropolit ÎPS Ioan Robu, albumul cu istoricul catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti, în mai multe limbi. De asemenea, volumul cu Actele simpozionului internaţional desfăşurat la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza, din Bucureşti, în zilele de 27 şi 28 mai 2008 pe tema: Enciclica "Humanae vitae între actualitate şi provocare. Un răspuns modern la o problemă multiseculară”.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri în Piaţa Sfântul Petru, imediat după intonarea în cor a rugăciunii Tatăl Nostru în limba latină, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi ascultătorii noştri:

Aici serviciul audio: