"Credincioşii laici nu sunt doar colaboratori ai clerului ci adevăraţi coresponsabili pentru fiinţa şi activitatea Bisericii": Benedict al XVI-lea la reuniunea anuală de studiu a diecezei de Roma

RV 27 mai 2009. Biserica, poporul lui Dumnezeu şi Trupul lui Cristos, rolul laicilor coresponsabili în activitatea pastorală, modul de a înţelege Biserica după Conciliul Vatican al II-lea şi mărturia carităţii care convinge lumea: sunt temele atinse de Benedict al XVI-lea prin cuvântul de deschidere, marţi seară în bazilica romană Sfântul Ioan în Lateran, a reuniunii anuale de studiu a diecezei de Roma, pe tema "Apartenenţa eclezială şi coresponsabilitatea pastorală".
Episcopul Romei, în dialog cu credincioşii în catedrala diecezei sale, a fost primit marţi seară cu o bucurie deosebită de credincioşii, persoanele consacrate şi preoţii prezenţi în bazilica Sf. Ioan în Lateran. Cuvântul său a deschis lucrările adunării anuale de studiu a diecezei de Roma, o reuniune cu un specific a parte, diferită de anii trecuţi, după cum a subliniat în salutul său cardinalul vicar Agostino Vallini. În acest an, adunarea diecezei de Roma nu are în centru o singură temă dar îşi propune să fie un moment de verificare a parcursului pastoral străbătut la Roma în ultimii zecei ani, pentru a trasa orientările pentru viitorul vieţii ecleziale.
La tema generală a adunării – "Apartenenţa eclezială şi coresponsabilitatea pastorală" – Papa a răspuns cu un discurs dens şi bogat în referinţe concrete. Pornind de la Conciliul Vatican al II-lea, Papa a afirmat că Biserica este "o comuniune de persoane", care prin lucrarea Duhului Sfânt formează "poporul lui Dumnezeu" şi "Trupul lui Cristos":
• "Termenii 'popor al lui Dumnezeu' şi 'trup al lui Cristos' se completează reciproc: în Cristos devenim cu adevărat poporul lui Dumnezeu. Iar poporul lui Dumnezeu înseamnă 'toţi', de la Papa pînă la ultimul copil care a primit botezul".

Dacă pe de o parte a existat tendinţa de a identifica Biserica cu ierarhia, pe de alta, a existat o viziune sociologică care bazându-se pe un presupus spirit al Conciliului Vatican al II-lea, l-a considerat ca punct de ruptură, făcând de a dreptul o contrapunere între ce era înainte şi ce a venit după, trecând cu vederea diferenţele dintre slujirea ierarhică şi responsabilitatea laicilor. Aceasta era o perspectivă exclusiv orizontală, care elimina orice referinţă verticală la Dumnezeu:
• "Această poziţie era în contrast evident faţă de cuvântul şi spiritul Conciliului, care nu a voit să facă o ruptură, o altă Biserică, ci o adevărată şi profundă reînnoire, în continuitatea unicului subiect al Bisericii, care creşte în timp şi se dezvoltă, rămânând însă mereu identic, unicul subiect al Poporului lui Dumnezeu în pelerinaj".

Retrezirea energiilor, prin urmare, nu a produs întotdeauna creşterea dorită, dar uneori s-a lăsat cu un timp de slăbire, chiar de rezistenţă şi contrapunere între doctrina conciliară şi diferitele concepte formulate în numele Conciliului, dar în realitate opuse spiritului şi literei sale. Nu întâmplător, Sinodul din 1987 s-a concentrat întocmai asupra rolului pe care-l au credincioşii laici. Apoi, Papa s-a întrebat privind la dieceza de Roma: cum se prezintă realitatea diecezei de Roma, în ce măsură susţine coresponsabilitatea pastorală a tuturor, în special a laicilor? În primele secole de creştinism, comunitatea creştină a vestit Evanghelia locuitorilor din Roma: "trebuie să revenim să facem acelaşi lucru", a fost îndemnul Papei. Prea mulţi creştini botezaţi au pierdut drumul spre Biserică şi nu se mai consideră parte din comunitatea eclezială, sau apelează la parohii numai pentru a primi servicii religioase în anumite circumstanţe ale vieţii. Prea mulţi necreştini, apoi, nu cunosc frumuseţea credinţei. Misiunea citadină din Roma, desfăşurată în anii de pregătire la Marele Jubileu din 2000, a arătat în schimb că mandatul misionar revine tuturor celor care au primit botezul. Era o experienţă importantă, a subliniat Sf. Părinte, care a ajutat parohiile, comunităţile religioase şi mişcările bisericeşti să maturizeze conştiinţa apartenenţei la unicul Popor al lui Dumnezeu:
• "Aceasta cere o schimbare de mentalitate cu privire îndeosebi la credincioşii laici, trecând de la a-i considera 'colaboratori' ai clerului la a-i recunoaşte efectiv 'coresponsabili' ai fiinţei şi activităţii Bisericii, promovând consolidarea unui laicat matur şi activ".

"Este necesar să se înceapă din nou cu vestirea Evangheliei", Papa a fost extrem de clar în această privinţă, adăugând: "viitorul creştinismului depinde de mărturia pe care o dăm fiecare dintre noi, în special de mărturia carităţii":
• "La întrebarea cum se explică succesul creştinismului din primele secole, creşterea de la o presupusă sectă ebraică la rangul de religie a imperiului, istorii răspund că a fost în special experienţa carităţii creştinilor cea care a convins lumea. Trăirea carităţii este forma primară a misiunii".

La sosirea în bazilica din Lateran, cardinalul vicar Agostino Vallini a spus în salutul său că "Biserica din Roma a suferit mult lunile trecute când a văzut că se interpretează în mod eronat unele pronunţări sau decizii pastorale" ale Papei. Dieceza de Roma, a spus cardinalul Vallini pe fondul unui ropot spontan de aplauze, îşi exprimă şi cu această ocazie afecţiunea şi recunoştinţa pentru magisteriul viu al Sfântului Părinte.

Aici, serviciul audio: