Simpozion dedicat Sfântul Paul cu participarea în premieră a cercetătorilor de la Universitatea Ebraică de la Ierusalim

RV 21 mai 2009. O parte din cei mai cunoscuţi cercetători evrei şi creştini s-au întrunit începând de miercuri pînă vineri, 22 mai, la Institutul Biblic Pontifical la reuniunea de studiu pe tema "Paul în matricea sa iudaică". În Anul Paulin ia viaţă astfel un simpozion unic într-un anumit sens: pentru prima dată Universitatea Ebraică din Ierusalim colaborează cu instituţii catolice în realizarea de comunicări ştiinţifice despre un autor al Noului Testament: Paul, evreu şi apostol al neamurilor. Două sunt domeniile de interes major: întâlnirea în gândirea paulină a lumii greceşti cu cea ebraică şi raportul dintre creştinism şi ebraism de la naşterea Bisericii pînă în prezent.

"Punem în practică dialogul ebraico-creştin, prin deschiderea la o aventură necunoscută, aceea de a discuta despre aceleaşi texte dar din puncte de vedere foarte diferite, o expresie maturizată printr-o colaborare care durează de mai mulţi ani": afirmă pr. Joseph Sievers, profesor şi director al centrului "Cardinalul Bea pentru studii ebraice" şi organizator al simpozionului paulin.

"Căutăm abordarea unor chestiuni foarte complexe. De exemplu, Paul şi legea, Paul şi raportul său cu Torah, care deseori este considerat numai în cheie de contrast, dar deşi raportul său era cu siguranţă problematic, aceasta nu însemna renegarea Legii".

"Paul din Tars, un evreu care scria în greacă, a primit o educaţia de matrice ebraică, după cum ebraică era şi viziunea sa despre istorie": subliniază prof. Sanders, de la Duke University North Carolina, un expert în domeniu, care a deschis miercuri lucrările simpozionului de la Roma. Paul a fost apostolul păgânilor, dar s-a considerat pe sine întotdeauna un evreu, devenit o singură persoană în Cristos. Problema principală pentru Paul nu era circumciziunea sau necircumciziunea ci modul în care omul devine o nouă creatură în Cristos Isus. Paul creează un nou grup de persoane – nici evreu, nici păgân – deschis tuturor oamenilor. De importanţă capitală sunt capitolele 9-11 din Scrisoarea sa către Romani: convertirea păgânilor are un sens pentru poporul însuşi al lui Israel, central în economia mântuirii. Paul cu siguranţă a învăţat pe de rost Biblia în greacă, după traducerea Septuagintei sau cel puţin părţi consistente din Scriptură şi din modul în care citează se deduce că el nu ignora gândirea greacă. Dar referinţele la literatura elenistă arată că nu a învăţat pe de rost multe texte din literatura greacă. Credinţa creştină, s-a subliniat la lucrările simpozionului, este credinţa într-un Dumnezeu care s-a întrupat în istorie şi nicidecum o teorie care face abstracţie de fapte concrete, nume şi locuri istorice.