Ce va rămâne din pelerinajul lui Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă?
(RV - 16 mai 2009) Încheierea unui pelerinaj bogat în evenimente şi de o intensitate
spirituală deosebită, ca cel făcut de Benedict al XVI-lea la locurile mântuirii creştine,
poartă cu sine o împletire de imagini, cuvinte şi sentimente
ce au nevoie să fie ordonate şi înţelese în importanţa lor reală. Unul
dintre trimişii noştri în Ţara Sfântă, Roberto Piermarini reparcurge
momentele principale ale unei parcurs încă proaspăt, dar dens în fapte menite să rămână
în memorie. Ce va rămâne din pelerinajul lui
Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă? Invocaţia pentru pace la Nazaret cu toţi
liderii religioşi, evrei creştini, musulmani şi druzi care se ţin de mână cântând
„shalom, salam, peace, pace” sau emoţia de la Mausoleul Holocaustului de la Ierusalim?
Rugăciunea de la Zidul Plângerii sau vizita în tabăra de refugiaţi palestinieni nu
de marele zid de separare ridicat de israelieni? Momentul de profundă emoţie de la
Sfântul Mormânt şi pe Golgota sau îmbrăţişarea copilului prematur la spitalul din
Betleem? Imagini care când sunt consumate de timp, vor lăsa locul cuvintelor profetice
ale acestui Papă care nu s-a cruţat şi s-a expus riscurilor de manipulări într-un
Pământ sfâşiat de ură şi resentimente puternice între israelieni şi palestinieni.
Şi acestora le-a reafirmat existenţa a două State care să poată trăi în pace şi siguranţă.
Zidul de separare construit de Israel împotriva terorismului este un semn al unor
ziduri mai profunde construite în inima oamenilor. Papa a afirmat că acestea sunt
barierele cele mai dificile de îndepărtat. Opinia publică israeliană a aşteptat cu
nelinişte vizita sa la Mausoleul Holocaustului din Ierusalim în amintirea celor şase
milioane de evrei ucişi în mod barbar în timpul nazismului. Acolo Papa a stat în tăcere:
„o tăcere pentru a aminti, - a spus - o tăcere pentru a spera”. Nu a vorbit ca „Papă
german” - cum l-au definit unele grupuri extremiste israeliene - dar ca Păstor al
Bisericii universale care adresează un apel la vigilenţă pentru a „dezrădăcina din
inima omului orice lucru în stare să poarte la tragedii asemenea acesteia”. În acest
Pământ pe care „Dumnezeu l-a ales ca patrie”, i-a invitat pe evrei, creştini şi musulmani
să se inspire din bogăţiile propriilor tradiţii religioase pentru a căpăta conştiinţa
că problemele de azi ale Ţării Sfinte, nu se vor rezolva fără cunoaşterea şi încrederea
reciprocă. Şi dacă vor voi să convieţuiască în linişte, şi creştinii sunt chemaţi
să depăşească divizările şi diferenţele, sunt chemaţi să nu părăsească acest Pământ
- le-a repetat continuu - ci să rămână o mică turmă care să facă prezent trupul viu
al lui Cristos. În acest pelerinaj abia încheiat rămâne strigătul neîncetat al acestui
Papă care în orice loc, în orice împrejurare a invocat pacea, acea pace care este
dar al lui Dumnezeu, pace pentru toţi oamenii care locuiesc acest Pământ ce încântă
şi îndurerează dar care este binecuvântat şi iubit de Dumnezeu. Aici
serviciul audio: