Biserica este unită în mod inseparabil de poporul evreu: Benedict al XVI-lea pe Muntele Nebo

RV 09 mai 2009. Sâmbătă, a doua zi a papei Benedict al XVI-lea în Iordania. În cursul dimineţii, Papa a mers în pelerinaj la bazilica antică dedicată Memorialului lui Moise de pe Muntele Nebo. "Fie ca întâlnirea noastră de astăzi să inspire în noi o reînnoită iubire pentru canonul Sfintei Scripturi şi dorinţa de a depăşi orice obstacol care se întrepune reconcilierii dintre Creştini şi Evrei, în spirit de respect reciproc şi cooperare pentru pacea la care ne cheamă Cuvântul lui Dumnezeu!".
Redăm mai jos cuvântului Sfântului Părinte în traducerea de lucru a Redacţiei Române Radio Vatican:

"În acest loc sfânt, consacrat de memoria lui Moise – a afirmat Pontiful vorbind în limba engleză – vă salut pe toţi cu afecţiune în Domnul Nostru Isus Cristos. Mulţumesc Ministrului General al Ordinului Fraţilor Minori, p. José Rodriguez Carballo, pentru cuvintele cordiale de bunvenit. Folosesc această ocazie pentru a reînnoi expresia gratitudinii mele şi a întregii Biserici faţă de Fraţii Minori ai Custodiei Ţării Sfinte, pentru prezenţa lor de veacuri în aceste ţări, pentru fidelitatea lor bucuroasă faţă de carisma Sf. Francisc, precum şi pentru solicitudinea lor generoasă faţă de bunăstarea spirituală şi materială a comunităţilor creştine locale şi a numeroşilor pelerini care în fiecare an vizitează Ţara Sfântă. Aici, doresc să amintesc cu deosebită gratitudine pe regretatul Părinte Michele Piccirillo, care şi-a dedicat viaţa studiului antichităţilor creştine şi este înmormântat în acest sanctuar pe care îl iubea atât de mult.

Se cuvenea ca pelerinajul meu să înceapă de pe acest munte, de unde Moise a contemplat de departe Ţara Făgăduită. Panoramica minunată care se deschide de pe esplanada acestui sanctuar ne invită să considerăm modul în care acea viziune profetică îmbrăţişa în mod tainic planul grandios pe care Dumnezeu îl pregătise pentru Poporul său. În Valea Iordanului, de fapt, care se desfăşoară la picioarele noastre, la împlinirea timpurilor Ioan Botezătorul avea să vină ca să pregătească căile Domnului. În apele Iordanului, Isus, după botezul săvârşit de Ioan, s-a arătat ca Fiul iubit al Tatălui şi, după ce a fost uns de Duhul Sfânt, avea să înceapă slujirea sa publică. Tot de la Iordan avea să se răspândească Evanghelia, mai întâi prin însăşi predicarea şi minunile lui Cristos, iar apoi, după învierea sa şi coborârea Spiritului Sfânt la Rusalii, prin lucrarea discipolilor săi pînă la marginile pământului.

Aici, pe înălţimile Muntelui Nebo, memoria lui Moise ne invită să 'înălţăm ochii' ca să cuprindem cu gratitudine nu doar faptele minunate ale lui Dumnezeu în trecut, dar şi să privim cu credinţă şi speranţă la viitorul pe care l-a rezervat pentru noi şi pentru lumea întreagă. Asemeni lui Moise, şi noi am fost chemaţi pe nume, invitaţi să întreprindem un exod de fiecare zi din păcat şi robie spre viaţă şi libertate, şi ne este dăruită o făgăduinţă de nezdruncinat pentru a ne călăuzi pe drumul nostru. În apele Botezului am trecut de la robia păcatului la o nouă viaţă şi la o nouă speranţă. În comuniunea Bisericii, Trupul lui Cristos, noi pregustăm vederea cetăţii din ceruri, noul Ierusalim, în care Dumnezeu va fi totul în toţi. De pe acest munte sfânt Moise îndreaptă privirea noastră spre înalt, spre împlinirea tuturor făgăduinţelor lui Dumnezeu în Cristos.

Moise a contemplat Ţara Făgăduită de departe, la sfârşitul pelerinajului său pământesc. Exemplul său ne aminteşte că şi noi facem parte din pelerinajul fără de timp al Poporului lui Dumnezeu de a lungul istoriei. Pe urmele Profeţilor, Apostolilor şi al Sfinţilor, suntem chemaţi să ducem înainte misiunea Domnului, să dăm mărturie pentru Evanghelia iubirii şi a milostivirii universale a lui Dumnezeu. Noi suntem chemaţi să primim venirea Împărăţiei lui Cristos prin intermediul carităţii noastre, a slujirii noastre faţă de cei săraci şi a eforturilor noastre de a fi ferment de reconciliere, iertare şi pace în lumea din jurul nostru. Ştim, asemeni lui Moise, că nu vom vedea împlinirea deplină a planului lui Dumnezeu în arcul vieţii noastre. Cu toate acestea avem încrederea că făcând partea noastră măruntă, în fidelitate faţă de vocaţia pe care am primit-o fiecare, vom contribui să facem drepte căile Domnului şi să salutăm zorile Împărăţiei sale. Ştim că Dumnezeu, care şi-a revelat numele său lui Moise ca făgăduinţă că va fi întotdeauna alături de noi (cf Exod 3,14), ne va da forţa de a persevera cu bucurie în speranţă chiar şi în mijlocul suferinţelor, încercărilor şi necazurilor.

Încă din primele timpuri creştinii au venit în pelerinaj la locurile legate de istoria Poporului ales, de evenimentele din viaţa lui Cristos şi a Bisericii de la început. Această mare tradiţie, pe care pelerinajul meu actual vrea să o continue şi să o întărească, e bazată pe dorinţa de a vedea, de a atinge şi gusta în rugăciune şi contemplaţie, locurile binecuvântate de prezenţa fizică a Mântuitorului nostru, a Maicii sale binecuvântate, a Apostolilor şi a primilor ucenici care l-au văzut înviat din morţi. Aici, pe urmele a nenumăraţi pelerini care au venit înaintea noastră de a lungul veacurilor, suntem ajutaţi, aproape ca într-o sfidare, să preţuim tot mai deplin darul credinţei noastre şi să creştem în acea comuniune care depăşeşte orice barieră de limbă, rasă şi cultură.

Tradiţia antică a pelerinajului la Locurile Sfinte ne aminteşte apoi şi legătura indisolubilă care uneşte Biserica de poporul evreu. Încă de la începuturi, în aceste locuri Biserica a comemorat marile figuri ale Vechiului Testament ca semn al adâncii preţuiri pentru unitatea celor două Testamente. Fie ca întâlnirea noastră de astăzi să inspire în noi o reînnoită iubire pentru canonul Sfintei Scripturi şi dorinţa de a depăşi orice obstacol care se întrepune reconcilierii dintre Creştini şi Evrei, în spirit de respect reciproc şi cooperare pentru pacea la care ne cheamă Cuvântul lui Dumnezeu!

Dragi prieteni, adunaţi fiind în acest loc, să înălţăm ochii şi inima spre Tatăl. În timp ce ne pregătim să recităm rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Isus, să-l invocăm ca să grăbească venirea Împărăţiei sale, astfel încât să vedem împlinirea planului său de mântuire şi să experimentăm, împreună cu Sfântul Francisc şi cu toţi pelerinii care ne-au precedat marcaţi de semnul credinţei, darul inefabil al păcii – pax et bonum – care ne aşteaptă în Ierusalimul ceresc".