Dreptul la viaţă şi libertate religioasă în centrul drepturilor omului. Ruşinoasă tragedie foamea în lume: Benedict al XVI-lea primind participanţii la plenara Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale

(RV - 4 mai 2009) Biserica promovează drepturile tuturor fiinţelor începând cu dreptul la viaţă şi la libertatea de conştiinţă şi de religie: este pe scurt, ceea ce a afirmat luni dimineaţă Papa primind în Sala Consistoriului din Vatican participanţii la plenara Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, ale cărei lucrări din perioada 1-5 mai au ca temă „Doctrina socială catolică şi Drepturile omului”. Benedict al XVI-lea a denunţat din nou „ruşinoasa tragedie” a foamei în lume, subliniind faptul că „chestiunea centrală” a demnităţii persoanei şi a drepturilor omului este un punct de întâlnire între doctrina Bisericii şi societatea contemporană.

Papa aminteşte o „regulă de aur” pentru a ne orienta în domeniul drepturilor omului. Se găseşte în Evanghelie: „Tot ceea ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei” (Mt 7,12). Drepturile umane îi privesc pe toţi şi nu doar pe unii deoarece „sunt inerente naturii înseşi a omului care este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.

În cursul istoriei - a continuat Pontiful - umanitatea a căpătat din ce în ce mai mult conştiinţa drepturilor omului şi a universalităţii lor”. Astfel era modernă, inspirându-se din mesajul creştini asupra liberei relaţii de iubire dintre Dumnezeu şi fiecare om, a dezvoltat principiul dreptului universal la libertate. În acelaşi timp, trebuie să se amintească mereu - subliniat Papa - „însăşi libertatea are nevoie să fie eliberată. Şi este Cristos acela care o eliberează” (Encic. Veritatis splendor, 86).

În secolul trecut - a relevat - „după marile suferinţe provocate de două războaie mondiale şi crimele de nedescris săvârşite de ideologiile totalitare, comunitatea internaţională a adoptat un nou sistem de drept internaţional bazat pe drepturile omului”, acţionând în conformitate cu mesajul lui Benedict al XV-lea care invitase părţile beligerante ale Primului Război mondial „la a transforma forţa materială a armelor în forţa morală a dreptului” (Nota pentru Şefi popoarelor beligerante din 1 august 1917). „Drepturile omului au devenit astfel punctul de referinţă al unui ethos universal împărtăşit - cel puţin la nivel de aspiraţie - de cea mai mare parte a genului uman”.
• “The Second Vatican Council, in the Declaration Dignitatis Humanae…Conciliul al II-lea din Vatican, în Declaraţia Dignitatis Humanae, aşa cum predecesorii mei Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, au subliniat cu tărie că dreptul la viaţă şi dreptul la libertatea de conştiinţă şi de religie sunt în centrul unor asemenea drepturi”. Benedict al XVI-lea reafirmă că „aceste drepturi umane nu sunt adevăr de credinţă în sens strict”, chiar dacă sunt prezente în mesajul lui Cristos, care „îl dezvăluie pe deplin omului pe om” (Const. Gaudium et spes, 22).”Ele primesc o confirmare ulterioară din partea credinţei”, dar în realitate pot fi înţelese de însăşi raţiunea umană şi de toţi oamenii de bună voinţă independent de crezul lor. De fapt, în toţi oamenii este prezent un „logos” care le permite să deosebească nu numai între adevărat şi fals, dar şi între bine şi rău, justiţie şi injustiţie. „Această capacitate de a discerne - a afirmat Papa - îl face pe fiecare om capabil să identifice ’legea naturală’, care nu este altceva decât o participare la legea eternă”. „Legea naturală - a explicat - este o călăuză universală recognoscibilă de toţi, pe baza căreia toate persoanele pot să se înţeleagă şi să se iubească reciproc. Drepturile omului, prin urmare, sunt, în ultima analiză, înrădăcinate într-o participare a lui Dumnezeu, care a creat fiecare persoană umană, cu inteligenţă şi libertate.

Dacă această bază solidă etică şi politică este ignorată - subliniază Benedict al XVI-lea - drepturile omului rămân şubrede, întrucât sunt private de fundamentul lor stabil”.
•“Human reason must undergo constant purification by faith…Totuşi - a adăugat - „raţiunea umană trebuie să fie supusă unei constante purificări din partea credinţei” deoarece o paşte mereu pericolul „unei anumite orbiri etice, derivând din dezordinea patimilor şi a păcatului”. Pe de altă parte, întrucât „drepturile umane trebuie să fie mereu şi din nou însuşite de către fiecare generaţie şi de fiecare individ”, şi deoarece libertatea umană este mereu fragilă”, omul „are nevoie de speranţă şi de iubirea necondiţionată care poate fi găsită numai în Dumnezeu.

În această perspectivă Papa aminteşte gravitatea problemelor sociale manifestate odată cu globalizarea şi actuala criză economică: între acestea „contrastul flagrant dintre paritatea de atribuire a drepturilor şi disparitatea de acces la mijloacele pentru a ajunge la asemenea drepturi”.
• „It is a shameful tragedy that one-fifth of humanity still goes hungry…Pentru creştinii care se roagă constant lui Dumnezeu ’pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” este o ruşinoasă tragedie faptul că o cincime din umanitate suferă încă de foame. A garanta o adecvată aprovizionare cu hrană, la fel ca protecţia resurselor vitale precum apa şi energia cere de la toţi liderii internaţionali” disponibilitatea „de a acţiona în bună credinţă, în respectul legii naturale pentru a promova solidaritatea şi subsidiaritatea cu regiunile şi popoarele mai slabe ale planetei, precum strategia cea mai eficientă pentru a elimina inegalităţile sociale dintre ţări şi societăţi şi pentru a creşte siguranţa globală”. Este vorba - a spus în încheiere Papa adresându-se participanţilor la plenara Academiei de Ştiinţe Sociale - de a apăra „drepturile umane non negociabile care sunt bazate pe legea divină”.

Aici serviciul audio: