Papa în mijlocul sinistraţilor din Abruzzo: "Biserica întreagă este aici cu mine, părtaşă la suferinţele voastre şi dornică să vă ajute în opera de reconstrucţie"

RV 28 apr 2009. "Aş vrea să vă îmbrăţişez cu afecţiune pe fiecare dintre voi", iar mai înainte: "Nu veţi rămâne singuri!" – în aceste două fraze, pronunţate, prima la corturile sinistraţilor din Onna şi, a doua, în faţa mulţumii din Coppito, este cuprins sentimentul de solidaritate dar şi de adâncă emoţie care l-a însoţit marţi pe Benedict al XVI-lea în timpul vizitei sale la cei afectaţi de cutremurul din regiunea italiană Abruzzo. Condiţiile meteo nefavorabile din aceste zile l-au constrâns marţi dimineaţă pe Sfântul Părinte să ajungă în zonă cu automobilul şi nu cu elicopterul, astfel încât diferitele momente ale zilei s-au devansat cu aproximativ o oră. Ultimul, în ordine cronologică, s-a încheiat după ora locală 13.30, la cazarma Gărzii Financiare din Coppito, nu departe de L'Aquila, de unde Benedict al XVI-lea a revenit, tot pe autostradă, în Vatican, după ce a adresat populaţiei, autorităţilor civile şi religioase un călduros discurs, întrerupt de mai multe ori de aplauze.

Din L'Aquila, unul din trimişii speciali Radio Vatican, Massimiliano Menichetti:
• 'Ploaia amestecată cu lacrimile şi surâsul timid al supravieţuitorilor, l-au primit pe Papa la Onna, unul din locurile simbol al seismului de la 6 aprilie care a distrus 49 de comune din Abruzzo şi a devastat centrul istoric din L'Aquila. "Am venit personal în acest pământ al vostru, splendid dar rănit", a spus Benedict al XVI-lea, înconjurat fiind de îmbrăţişarea oamenilor din Onna şi de aplauzele lor, persoane care au pierdut case, unii chiar pe cei dragi, dar care n-au pierdut tăria credinţei. Sfântul Părinte a remarcat "durerea şi precaritatea" care s-au instalat după unda seismică, dar a reafirmat apropierea şi rugăciunea sa încă din primele clipe ale dezastrului:
• "Biserica toată este aici cu mine, alături de suferinţele voastre, părtaşă la durerea voastră provocată de pierderea familiarilor şi a prietenilor, dornică de a vă ajuta la reconstrucţia caselor, a bisericilor, a întreprinderilor prăbuşite sau grav avariate de seism. Am admirat şi admir curajul, demnitatea şi credinţa cu care aţi înfruntat şi această grea încercare, arătând voinţa fermă de a nu ceda în faţa adversităţilor".

Văzând forţa de reacţie a acestei populaţii, care de mai multe ori a cunoscut drama cutremurului, Papa a evidenţiat tăria sufletească aducătoare de speranţă şi citând un proverb din bătrâni a spus că 'mai sunt încă multe zile dincolo de masivul Gran Sasso':
• "Dacă ar fi fost posibil, aş fi dorit să merg în fiecare sătuc şi în fiecare cartier, să vin între corturi şi să-i întâlnesc pe toţi. Îmi dau seama foarte bine că în ciuda efortului de solidaritate manifestat din orice parte, sunt multe şi zilnice necazurile pe care le presupune viaţa în afara casei sau în automobile sau în corturi, agravate de frig şi de ploaie".

"Cristos cel răstignit şi înviat nu vă părăseşte", a spus Sf. Părinte, răspunzând la atâtea temeri care s-au acumulat în inimile rănite:
• "El nu va lăsa neascultate rugăciunile voastre în privinţa viitorului, nu este surd la strigătul îngrijorat al atâtor familii care au pierdut totul: case, economii, locul de muncă şi uneori chiar vieţi omeneşti. Desigur, răspunsul său concret trece prin solidaritatea noastră, care nu se poate limita la starea de urgenţă iniţială, dar trebuie să devină un proiect stabil şi concret de lungă durată. Îi încurajez pe toţi, instituţii şi antreprenori, să facă astfel încât acest oraş şi acest pământ să învie".

Adresându-se celor care au pierdut pe cei dragi, Benedict al XVI-lea a îndemnat la o mărturie puternică de viaţă şi curaj, în convingerea că iubirea rămâne chiar şi dincolo de "existenţa pământească trecătoare", pentru că Iubirea adevărată este Dumnezeu: "cine iubeşte învinge, în Dumnezeu, moartea şi ştie că nu-i pierde pe cei pe care i-a iubit", a încheiat Sfântul Părinte.

Papa a înălţat apoi o rugăciune specială pentru victimele cutremurului şi însoţit de aplauzele şi emoţia celor prezenţi, a mers mai departe la bazilica mariană de pe colina Collemaggio, de la periferia oraşului L'Aquila, unde a venerat relicvele papei sfântul Celestin al V-lea, pe urna căruia a depus paliumul care i-a fost impus la începutul pontificatului său. Apoi, după un moment de reculegere la Casa Studentului, din centrul oraşului, unde au murit opt tineri, Papa a continuat spre cazarma Gărzii Financiare din Coppito, nu departe de oraş.

Impresionantă, întâlnirea Papei cu credincioşii, cu voluntarii şi diferitele corpuri armate care stau în prima linie pe frontul solidarităţii; apoi, salutul arhiepiscopului de L'Aquila, mons. Giuseppe Molinari, care a încredinţat Papei cheile simbolice ale unui oraş rănit în ţesutul uman dar viu în credinţa catolică. La reconstrucţia oraşului, s-au referit în cuvântul lor, primarul şi preşedintele regiunii. În discursul său, Benedict al XVI-lea a reparcurs în mod ideal locurile cutremurului şi adresându-se mulţimii de credincioşi, le-a exprimat mărturia credinţei sale:
• "Iată-mă acum aici, în această Piaţă spre care se deschide şcoala Gărzii Financiare, care practic încă din primul moment funcţionează drept cartier general al întregii lucrări de ajutorare. Acest loc, consacrat de rugăciunea şi lacrimile vărsate pentru victime, reprezintă într-un fel simbolul voinţei voastre tenace de a nu ceda în faţa descurajării".

Îmbrăţişând cu privirea întinderea Pieţei care pentru Liturghia înmormântării a cuprins trupurile neînsufleţite ale celor căzuţi sub dărâmături, Papa a afirmat că acum acest spaţiu "cuprinde forţele care sprijină oraşul L'Aquila şi regiuna Abruzzo să învie cât mai repede din ruinele cutremurului". Apoi, încă o dată, valoarea solidarităţii:
• "Este ca un foc ascuns sub cenuşă. Solidaritatea este un sentiment de înaltă ţinută civică şi creştină, măsură a maturităţii unei societăţi. Practic, aceasta se manifestă în opera de ajutorare, dar nu este doar o maşină organizativă eficientă: există un suflet, există o pasiune, care provine din marea istorie civilă şi creştină a poporului nostru, fie că se arată în forme instituţionale, fie în voluntariat. Şi acestui fapt, astăzi, vreau să aduc un cuvenit omagiu".

"Ce vrea să ne spună Domnul prin acest trist eveniment?", s-a întrebat Pontiful în discursul său, invitându-i pe toţi să-şi îndrepte inima spre misterul mântuirii lui Cristos, care aduce o nouă lumină şi o nouă semnificaţie în evenimentele istoriei. Şi apoi, s-a adresat comunităţii civile:
• "Dar şi în calitate de Comunitate civilă este necesar să se facă un serios examen de conştiinţă, pentru ca nivelul responsabilităţilor, în orice moment, să nu înceteze niciodată". Şi referindu-se la semnificaţia numelui acestui oraş, Papa şi-a exprimat convingerea că numai "cu această condiţie, L'Aquila, deşi rănită, va putea să-şi reia zborul".

În fine, după rugăciunea mariană pascală "Regina Coeli", Benedict al XVI-lea i-a invitat pe toţi să-şi îndrepte privirea spre imaginea Sfintei Fecioare de la sanctuarul din Roio, sub ocrotirea căreia Pontiful a încredinţat oraşul şi pe toţi cei afectaţi de cutremur. La picioarele Maicii Preasfinte, Papa a depus un Trandafir de aur, ca semn de omagiu filial şi aducere aminte a rugăciunii sale. După un ultim salut şi multe, insistente strângeri de mână, Benedict al XVI-lea a revenit după amiază la Roma.

Aici, serviciul audio: