Clonarea omului: fapt mediatic sau eveniment medical?

RV 23 apr 2009. "Într-un an sau doi s-ar putea ajunge la primul copil clonat": este ştirea lansată miercuri în Statele Unite de andrologul cipriot Panayotis Zavos, care susţine că a clonat 14 embrioni umani şi că 11 clone au fost implantate în uterul a patru femei. Intervenţia, care ar fi fost filmată, s-ar fi făcut în laboratorul unei ţări din Orientul Mijlociu unde o atare practică nu este interzisă.

Andrologul cipriot Zavos se remarcase încă din 2004 prin declaraţii asemănătoare, dar fără a pune la dispoziţie dovezile ştiinţifice. Cu toate acestea, chiar şi numai la nivel de cuvinte, mesajul transmis publicului larg rămâne unul "periculos", afirmă prof. Adriano Pessina, directorul centrului de bioetică al Universităţii Catolice din Milano:
• "În istoria bioeticii, se fac deseori asemenea anunţuri – practic fără acoperire în realitate – dar într-un fel pregătesc opinia publică la un anumit mod de practică medicală. Aşadar, e foarte probabil să nu se fi întâmplat ceea ce se spune, trebuie verificat mai întâi, dar desigur rămâne idea de a crea un fel de scandal şi apoi de obişnuinţă. Asupra acestui aspect trebuie să reflectăm mai mult, pentru că după un prim moment de indignare, lumea se obişnuieşte uşor chiar şi la lucrurile cele mai incredibile. Din acest punct de vedere, posibilitatea de a clona şi manipula fiinţa umană este o posibilitate care, în timp, ar putea deveni realitate".

În eventualitatea că un asemenea fapt s-a întâmplat într-adevăr, acesta pune şi problema existenţei unor laboratoare unde este permis aşa ceva, în timp ce majoritatea Ţărilor l-au scos în afara legii...
• "Ştim foarte bine că în multe Ţări, recunoaşterea valorii inviolabile a demnităţii fiecărui om este din nefericire o conştientizare care n-a intrat în 'simţirea comună', şi aceasta nu doar în Ţări diferite de cele occidentale, dar şi din Occident. Apoi, înţelegem şi marea responsabilitate morală care revine politicii, care nu mai poate continua să joace cartea unei neutralităţi abstracte. Această formă de liberalism al indiferenţei prin care lucrurile, într-un anumit mod, sunt aproape acordate sau permise, pînă când se ajunge în faţa unor catastrofe şi trebuie să facă paşi înapoi. Din acest punct de vedere, cred că o colaborare între coştiinţa morală, capacitatea politică de a indica şi valori care să servească binele comun, împreună cu o mai mare conştientizare morală a celor care practică ştiinţa, ar putea evita pe viitor acţiuni de acest gen, care sunt inacceptabile din punct de vedere obiectiv".