Scrisoarea Papei către abatele primat al călugărilor Benedictini cu ocazia încheierii Anului Anselmian: 900 de ani de la moartea Sfântului Anselm

(RV - 21 aprilie 2009) Cu o săptămână de celebrări şi iniţiative culturale dieceza de Aosta din nord-vestul Italiei a încheiat Anul special Anselmian, pentru cel de-al IX-lea centenar al morţii Sfântului Anselm, monah benedictin şi abate al mănăstirii din Bec în regiunea franceză Normandia şi apoi arhiepiscop de Canterbury în Anglia. Marţi 21aprilie în ziua morţii, celebrarea euharistică solemnă pentru sărbătoarea Sfântului, născut la Aosta în 1033,a folst prezidată de trimisul special al Papei, cardinalul Giacomo Biffi, arhiepiscop emerit de Bologna. Cu ocazia aniversării, Benedict al XVI-lea a trimis o scrisoare abatelui primat al Benedictinilor Confederaţi, Dom Notker Wolf.

În scrisoare, Papa invită monahii benedictini să facă să strălucească „comoara de înţelepciune” a Sfântului Anselm „pentru ca oamenii, mai ales europenii”, să poată să se apropie de marele episcop şi învăţător al Bisericii. Deşi arhiepiscop - aminteşte papa Benedict - Sfântul Anselm a voit să fie înainte de toate monah benedictin, fiind conştient de importanţa vieţii monastice. În Epistola despre Întruparea Cuvântului se defineşte pe sine simplu fratele Anselm, păcătos în ceea ce priveşte viaţa şi monah în îmbrăcăminte. Scriind unui tânăr monah - subliniază Papa - Sfântul Anselm aminteşte că înainte de toate se ţină şi să iubească propunerea, dorinţa de a fi monah. Importanţa dată de Sfântul Anselm practicii Lectio divina, pivotul vieţii benedictine, este evidentă în cartea „Prologul rugăciunilor şi meditaţiilor” scrisă pentru a stimula cititorii la iubirea sau la teama de Dumnezeu”. Reluând învăţătura Sfântului Anselm, Benedict al XVI-lea aminteşte că Cuvântul lui Dumnezeu „nu trebuie să fie citit în zgomot ci în linişte, nu în fugă şi grăbit, ci puţin câte puţin şi zăbovind intens în meditaţie”. În scrierile sale - afirmă Papa - nu există nici o separare între erudiţie şi devoţiune, între teologie şi mistică atunci când caută să înţeleagă misterele credinţei.

Opera sa cea mai cunoscută, intitulată Proslogion, ca şi Confesiunile Sfântului Augustin, este în acelaşi timp rugăciune şi dorinţă de a contempla faţa lui Dumnezeu. Referindu-se la cealaltă operă mai cunoscută „Cur Deus homo - Pentru ce Dumnezeu om?”, Pontiful aminteşte că potrivit Sfântului Anselm raţiunea ajunge să contemple frumuseţea adevărului în căutarea mai profundă a credinţei. Anselm este pătruns de principiul credinţei care întreabă intelectul ca dar al lui Dumnezeu - „fides quaerens intellectum”. Cu cât cineva recurge mai mult la intelect - scrie Sfântul Anselm - cu atât mai mult se apropie de ţinta spre care năzuiesc toţi oamenii. Ţinând cont de învăţătura acestui doctor al Bisericii- se citeşte în scrisoarea Sfântului Părinte - Colegiul Sfântul Anselm, întemeiat de papa Leon al XIII-lea pentru a forma tinerii din toată lumea, păstrează şi promovează acele învăţăminte indispensabile pentru viaţa monastică. Acest Colegiu din Roma - scrie în fine Benedict al XVI-lea - a devenit un institut academic internaţional care oferă o formaţie filozofică, teologică şi liturgică, îmbinând, aşa cum a făcut Sfântul Anselm, credinţa şi cunoaşterea credinţei prin intermediul intelectului. În finalul scrisorii Papa citează o invocaţie din capitolul 26, ultimul al operei Proslogion a Sfântului Anselm: „Oro, Deus, cognoscam te, amem te, ut gaudeam de te…..”, „Te rog, o Dumnezeule, fă să te cunosc, să te iubesc, pentru ca să aflu în tine toată bucuria mea. Şi dacă în această lume nu pot afla plinătatea bucuriei, fă ca cel puţin să crească în mine în fiecare zi până la acel moment dorit: ca în această viaţă fiecare clipă să mă înalţe din ce în ce mai mult la cunoaşterea de tine însuţi iar în cea viitoare această cunoaştere să fie desăvârşită; ca aici iubirea mea faţă de tine să crească, iar acolo să ajungă la plinătate; ca aici bucuria mea în speranţă să fie mereu mai mare, iar acolo să fie completă în realitate”.

În operele Sfântul Anselm contemplaţia este legată deci de căutarea cu ajutorul raţiunii: iubirea este aceea care stimulează raţiunea la căutarea lui Dumnezeu.
Dar care este mesajul care străluceşte astăzi în învăţămintele sale destinate mai ales tinerilor?
Iată răspunsul episcopul de Aosta, mons. Giuseppe Anfossi:
• „Figura Sfântului Anselm apare ca educator al tinerilor, dând mare importanţă regulilor - mai cu seamă regulilor monastice, care sunt inspirate din valori creştine - şi fiind în contrast cu contemporanii săi când folosesc măsuri disciplinare prea severe. Sfântul Anselm a învăţat să avem respect pentru persoana tinerilor, şi mai ales respect pentru conştiinţa lor. Afirma că trebuie educată inima, educată conştiinţa. În timp ce el educă conştiinţa, oferă şi un alt mesaj: trebuie să se deprindă la a gândi bine, la a folosi raţiunea pentru a înţelege misterul creştin. Rugăciunile sale - deşi fiind medievale, foarte vechi - sunt foarte personale, vorbeşte mult despre sine, despre păcatul său, despre sentimentele sale; sub acest aspect este foarte modern.
 
Care este darul lăsat Bisericii de Sfântul Anselm?
• „Darul pe care îl lasă este acela al unui om profund armonizat în vocaţia umană şi în vocaţia de monah; pentru el, creştinul trebuie să fie mai presus de toate monah. Dar el este nu este monah fără să fie cu adevărat om. Prin urmare, nu numai că acordă importanţă raţiunii, dar pune în evidenţă faptul că omul care l-a întâlnit pe Dumnezeu, care de tânăr a făcut o experienţă pozitivă a prezenţei lui Dumnezeu împreună cu mama sa sau negativă cu tatăl său, Anselm trăieşte toată existenţa sa, atât în dimensiunea umană cât şi în cea spirituală, fără conflict între aceste dimensiuni, într-o continuă căutare - cum se vede din rugăciune - a unui drum spiritual care se perfecţionează zi de zi, până în ziua în care devine episcop. Trecând prin multe crize şi prin multe dificultăţi, la sfârşit înţelege că rectitudinea interioară îi spune să accepte slujirea de episcop. Prin urmare, cum se caută Dumnezeu în toată viaţa? Nu numai cu raţiunea, dar şi cu toată personalitatea intimă”.

Aici serviciul audio: