2009-04-18 16:30:40

Marea familie franciscană la Benedict al XVI-lea marcând 800 de ani de la aprobarea orală a primei Reguli de viaţă de papa Inocenţiu al III-lea


(RV - 18 aprilie 2009) Trei mii de călugări şi călugăriţe aparţinând celor patru Ordine care alcătuiesc Familia franciscană au fost primiţi sâmbătă dimineaţă în audienţă de Benedict al XVI-lea în curtea interioară a reşedinţei pontificale din Castelgandolfo. Ocazia: încheierea aşa-numitului „Capitul al Rogojinilor”, celebrat la Assisi, în timpul căruia toţi Franciscanii şi Franciscanele au meditat la carisma întemeietorului lor la 800 de ani de la prima aprobare a Regulii de către papa Inocenţiu al III-lea în anul 1209. Fiţi „martorii frumuseţii lui Dumnezeu”, a fost unul din îndemnurile papei Benedict către membrii Familiei franciscane.

„…Apoi, încheiat Capitulul numit al Rogojinilor lângă Sfânta Maria a Porţiunculei, la care au intervenit cinci mii de fraţi, Sfântul Francisc îndemnându-i pe toţi la bine (…) cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi a sa i-a trimis la provinciile lor pe toţi mângâiaţi de bucurie spirituală”. Este scena descrisă într-una din povestirile numite „I Fioretti del Poverello d’Assisi”: cu miile, deja acum 800 de ani, fraţii instalaţi sub rogojini - deoarece era imposibil de găsit un acoperiş pentru toţi - adunaţi în jurul lui Francsic ca să-l asculte.

Au voit să retrăiască acea experienţă fraţii din cel de-al treilea mileniu, sub un cort mare instalat în afara bisericii de la Porţiuncula de miercuri 15 până sâmbătă 18 aprilie, pentru a încheia reculegerea lor spirituală în Vatican la „Domnul Papă”, cu spuneau atunci. Benedict al XVI-lea a folosit această tipică expresie a Sfântului Francisc primind cu bucurie şi cuvinte de mare stimă pe cei aproximativ trei mii de călugări şi călugăriţe din cele patru Ordine franciscane. „Au trecut opt sute de ani şi acea duzină de Fraţi a devenit o multitudine, răspândită în orice parte a lumii”, a amintit Papa referindu-se la călătoria pe care Francisc şi primii săi tovarăşi au făcut-o la Roma, obţinând de la Ioncenţiu al III-lea aprobarea orală a primei Reguli. Un fapt, a observat Pontiful, ce demonstrează cum carismă şi instituţie sunt „întotdeauna complementare pentru edificarea Bisericii”.
• „Francisc ar fi putut şi să nu vină la Papa. Multe grupuri şi mişcări religioase se formau în acea epocă, şi unele din ele se opuneau Bisericii ca instituţie, sau cel puţin nu căutau aprobarea ei. (…) În schimb el s-a gândit imediat să pună itinerarul săi şi al tovarăşilor săi în mâinile episcopului Romei, succesorul lui Petru. Acest fapt dezvăluie spiritul său autentic eclezial. Micul ’noi’ care începuse cu primii săi fraţi l-a conceput încă din prima fază în interiorul marelui ’noi’ al Bisericii una şi universală”.

"De la micul pârâu izvorât de la poalele Muntelui Subasio, s-a format un mare fluviu care a dat o contribuţie considerabilă răspândirii universale a Evangheliei”, a recunoscut Benedict al XVI-lea, care s-a oprit mai mult la aderenţa extremă dintre viaţa şi stilul lui Cristos şi cel pe care Sfântul din Assisi l-a întruchipat în timpul vieţii sale”:
• „Şi aici venim la punctul care în mod cert stă în centrul întâlnirii noastre actuale. L-aş rezuma astfel: Evanghelia ca regulă de viaţă. ’Regula şi viaţa fraţilor minori este aceasta, adică a observa Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos’: aşa scrie Francisc la începutul Regulii „bollata”. El s-a înţeles în întregime pe sine în lumina Evangheliei. Acesta este farmecul său. Aceasta este actualitatea sa perenă”.

Dar actualitatea unei carisme are totuşi nevoie să fie mereu redescoperită. Papa a invitat „fiecare frate” şi „fiecare soră” franciscani să păzească după exemplul Seraficului Părinte, „un suflet contemplativ, simplu şi vesel”. Şi aşa cum Francisc a ştiut să o celebreze în Cântecul său, şi voi, a spus Pontiful adresându-se franciscanilor - care la terminarea audienţei au reînnoit promisiunile lor - „să fiţi martori ai ’frumuseţii’ lui Dumnezeu”:
• „Asemenea lui Francisc şi Clarei din Assisi, şi voi străduiţi-vă să urmaţi mereu acest mod de a gândi: a pierde propria viaţă pentru cauza lui Isus şi a Evangheliei pentru a o salva şi face bogată în roade abundente”.

În fine, o exortaţie, prin care Benedict al XVI-lea a asociat unul din episoadele străvechii convertiri a Sfântului Francisc cu unul din evenimentele mai recente care au marcat cronica şi conştiinţa colectivă a italienilor:
• „Zilele trecute, cutremurul de pământ, care a lovit Abruzzo, a provocat pagube grave multor biserici, şi voi de la Assisi ştiţi bine ce înseamnă aceasta. Dar există o altă ’ruină’ care este mult mai gravă: aceea a persoanelor şi comunităţilor! La fel ca Francisc, începeţi mereu de la voi înşivă. Să fim noi cei dintâi casa pe care Dumnezeu vrea să o restaureze”.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.