Prietenia cu Cristos, semn distinctiv al vieţii lui Benedict al XVI-lea care a împlinit
82 de ani
(RV - 16 aprilie 2009) Benedict al XVI-lea a împlinit joi 16
aprilie 82 de ani, eveniment sărbătorit în Palatul apostolic din Castelgandolfo.
Numeroase sunt urările transmise Pontifului, provenind din toată lumea, între care
cele ale preşedintelui Republicii Italiene, Giorgio Napolitano. Cu ocazia zilei de
naştere a Papei, propunem câteva reflecţii autobiografice ale lui Benedict al XVI-lea.
Un
om îndrăgostit de Dumnezeu şi de Biserica sa, un păstor în slujba Adevărului: încă
din copilărie, prietenia cu Isus a marcat profund viaţa lui Joseph Ratzinger. Papa
însuşi a amintit aceasta plin de recunoştinţă cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de
ani: • „Prietenia lui Isus Cristos este prietenia cu Acela care face din noi persoane
care iartă, cu Acela care ne iartă şi pe noi, ne ridică mereu din slăbiciunea noastră
şi astfel ne educă, formează în noi conştiinţa datoriei interioare a iubirii, a datoriei
da a corespunde încrederii sale prin fidelitatea noastră (Omilia 15 aprilie 2007,
în Piaţa Sfântul Petru).
Micul Joseph s-a născut la 16 aprilie 1927, în
Sâmbăta Sfântă. Viitorul Pontif a fot botezat în aceeaşi zi şi astfel, subliniază,
naşterea sa este „sub semnul începutului Paştelui”, în una şi aceeaşi zi a devenit
membru al propriei familii şi al marii familii a lui Dumnezeu: • “Mulţumesc lui
Dumnezeu pentru că am putut experimenta ce înseamnă ‘familie’; am putut face experienţa
a ceea vrea să înseamne paternitate, încât cuvântul despre Dumnezeu ca Tată mi-a devenit
lesne de înţeles din interior; pe baza experienţei umane mi s-a deschis accesul la
marele şi binevoitorul Tată care este în ceruri” (Omilia din 15 aprilie 2007, în
Piaţa Sfântul Petru). Tot cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de
ani, Benedict al XVI-lea amintea „chemarea la slujirea preoţească”. Un dar „nou şi
exigent”, în cuvintele Papei: • „În sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Paul din 1951,
când noi - erau peste patruzeci de colegi - ne aflam în catedrala din Freissing prosternaţi
la pământ şi peste noi au fost invocaţi toţi sfinţii, conştiinţa sărăciei existenţei
mele în faţa acestei îndatorii mă copleşea. Da, era o mângâiere faptul că ocrotirea
sfinţilor lui Dumnezeu, a celor vii şi a celor morţi, a fost invocată asupra noastră.
Ştiam că nu aveam să rămân singur”.
Şi despre vocaţia sa, Sfântul Părinte vorbeşte
pe larg în întâlnirea cu tinerii diecezei de Roma, la 6 aprilie 2006. Benedict al
XVI-lea aminteşte contextul dificil în care a crescut în Germania nazistă care voia
să se debaraseze de preoţi. Dar, aminteşte, tocmai în contrast cu brutalitatea acelui
regim, şi-a dat seama că era nevoie de preoţi, de voci puternice care să vestească
Evanghelia: • “În această situaţie, vocaţia la preoţie a crescut aproape firesc
împreună cu mine şi fără mari evenimente de convertire. Pe lângă acesta două lucruri
m-au ajutat în acest drum: deja de copil, ajutat de părinţii mei şi de paroh, am descoperit
frumuseţea Liturghiei şi am iubit-o din ce în ce mai mult, deoarece simţeam că în
ea ne apare frumuseţea divină şi ni se deschide înainte cerul”.
Pasiunea pentru
Liturgie, deci, dar şi pentru Teologie, „marea aventură a dialogului cu Dumnezeu”.
Totuşi, destăinuieşte Papa tinerilor, în primii ani ai preoţiei nu au lipsit dificultăţile,
depăşite însă într-o totală încredinţare lui Cristos: • „Fiind un om de formaţie
teoretică şi nu practică, ştiam şi că nu ajunge să-ţi placă Teologia pentru a fi un
bun preot, dar e necesar şi a fi disponibil mereu faţă de tineri, vârstnici, bolnavi,
săraci; necesitatea de a fi simplu cu cei simpli. Teologia este frumoasă, dar şi simplicitatea
cuvântului şi a vieţii creştine este necesară. Şi astfel mă întrebam: voi fi în măsură
să trăiesc toate acestea şi să nu fiu unilateral, doar un teolog etc.? Dar Domnul
m-a ajutat şi, mai presus de toate, tovărăşia prietenilor, a unor buni preoţi şi maeştri,
m-a ajutat”. Aici serviciul audio: