"Vestis reverenda" - haina preoţească, carte de vizită, scut de apărare şi semn al
unei opţiuni definitive
(RV - 15 aprilie 2009) Sutana, vestis reverenda sau simplu "reverenda", haina
obişnuită a preotului este mai mult decât un semn de recunoaştere exterioară. Reverenda,
cum o numesc mai ales catolicii, contribuie la a menţine trează conştiinţa identităţii
preoţeşti şi aminteşte credincioşilor darul divin vrednic de cinstire, primit de cel
care o poartă. Evident, este vorba de semnul distinctiv, de “habitus simplicitatis”,
haina similicităţii şi nu atât de insemnele onorifice care pot fi purtate demn cu
smerenia cuvenită, dar şi cu vădită ostentaţie: lucru respingător pentru slujitorii
unui rege purtând pe cap o cunună de spini.
În legătură cu haina preotului,
am citit recent un articol publicat de cotidianul italian Avvenire, într-un număr
de acum câţiva ani. Articolul era dedicat unui preot foarte cunoscut în Italia, părintele
Oreste Benzi, fondatorul Asociaţiei “Comunitatea Papa Ioan al XXIII-lea”, decedat
deja la 2 noiembrie 2007 la vârsta de 82 de ani. Pe lângă descrierea misiunii sale
neobosite în rândul persoanelor marginalizate, din cele mai diverse motive precum
droguri, prostituţie, sărăcie, autorul articolului făcea referinţă şi la haina preotului,
supranumit “preotul cu sutana roasă”, consumată de vreme. Cred că acest dinamic slujitor
al lui Dumnezeu nu a lăsat niciodată haina de simplu preot, ajutor indispensabil pentru
activitatea sa. Şi aici reiese evident importanţa hainei şi datorită împrejurărilor
în care preotul trebuia să intervină în apostolatul său de frontieră. Haina, fără
îndoială, are un impact asupra celor de care se apropie un medic al sufletului: haina
este o armă, un scut de apărare dar şi o carte de vizită. Episoade petrecute în
unele parohii par să atragă atenţia asupra importanţei unui asemenea semn. S-a întâmplat
ca unii preoţi fără sutană sau cel puţin “colarul alb - clergyman”, prezentându-se
în haine obişnuite pentru vizite în familii, mai ales la oraş, au fost refuzaţi de
oameni cu legitmă neîncredere. Gândiţi-vă, ce situaţie penibilă pentru preotul în
haine de mirean. Încheind: haina preotului nu este o simplă îmbrăcăminte, dar şi
un semn ce-i atrage continuu atenţia şi totodată îl apără pe cel care o poartă în
mulţimea de situaţii banale ale timpului nostru. Haina preoţească nu este
doar un semn funcţional în faţa oamenilor, dar este un puternic apel pentru conştiinţă.
În fond este admiterea publică a propriei identităţi, trăită în fidelitatea unei
alegeridefinitive de viaţă. (AL) Aici
serviciul auido: