În veghea pascală celebrăm Învierea, în Duminica Paştelui Biserica devenită conştientă
de marele mister celebrează actualizarea Învierii
(RV - 11 aprilie 2009) În seara Sâmbetei Sfinte Biserica celebrează
Noaptea Paştelui. Începând de la ora 21, Papa
celebrează Veghea pascală în bazilica vaticană cu binecuvântarea focului nou în atriul
bazilicii, aprinderea lumânării pascale care se poartă în procesiune şi de la care
se aprind lumânările credincioşilor la intonarea de trei ori a aclamaţiei „Lumen Christi
- Lumina lui Cristos”, şi măreaţa bazilică San Pietro este inundată în cele din urmă
de lumina pascală. Revine apoi aceluiaşi diacon vestirea solemnă a Învierii prin străvechiul
şi minunatul imn „Exultet jam angelica turba coelorum”, „Să tresalte de bucurie oştirea
cerească a îngerilor”. După liturgia luminii, urmează cea a cuvântului, cea a sfinţirii
apei şi a Botezului în care cinci catehumeni primesc anul acesta tainele iniţierii
creştine: Botezul, Mirul şi Euharistia. Este vorba de trei italieni, o chinezoaică
şi o americană din Statele Unite. Dumnică 12 aprilie, Liturghia Paştelui celebrată
de Papa la altarul din faţa bazilicii vaticane începând de la ora 10.15, incluzând
anul acesta şi omilia lui Benedict al XVI-lea iar la sfârşit, la ora 12, tradiţionalul
Mesaj pascal cu binecuvântarea apostolică „Urbi et Orbi” dată din balconul central
al bazilicii petrine.
Despre semnificaţia privegherii pascale să ascultăm
pe scurt comentariul părintelui iezuit Arturo Eliberti, profesor de Liturgie la universităţile
Gregoriana şi Antonianum din Roma: • Veghea este o aşteptare, este un drum,
o reparcurgere a istoriei mântuirii întrucât aceasta nu este o simplă veghere ci
un memorial. Ceea ce s-a petrecut se repetă astăzi în mijlocul nostru. Noi facem parte
din acel popor al mântuirii; ceea ce s-a întâmplat cu Cristos în prima generaţie,
se întâmplă şi azi între noi. Nu este o aducere aminte „cu mintea” sau prin semne,
ci o retrăire, o intrare prin semne în mister: ceea ce s-a făcut odinioară, astăzi
are loc în noi. Acesta este marele mister. Iată pentru ce Augustin, amintind că în
toate săptămânile noi celebrăm, „pe scurt” acest Paşte săptămânal, aceasta devine
„Vigilia vigiliarum”, mama tuturor privegherilor şi de aceea se pregăteşte şi se trăieşte
cu entuziasm; e pregătită nu numai spiritual de fiecare personal, dar şi comunitar,
deoarece este un eveniment care îi priveşte pe toţi.
Care este legătura
dintre Veghea pascală şi Liturghia din Duminica Învierii? • „Noaptea este celebrarea
Învierii lui Cristos, care noi nu ştim cânt s-a petrecut; iată de ce, în zorii zilei,
mai mult sau mai puţin, trebuie terminată această celebrare; în timp ce în ziua Paştelui
celebrăm apariţiile lui Cristos înviat; adică momentul în care Biserica a căpătat
conştiinţa acestui mare eveniment; a devenit conştientă de acest mare mister care
a implicat-o profund. Acesta este memorialul mântuirii în totalitatea sa: Cristos
a înviat, a apărut, s-a arătat, Cristos este prezent în Biserica sa. Cristos apare
în Biserica sa, Cristos lucrează în Biserica sa.