"Chipul lui Cristos se oglindeşte astăzi în orice persoană suferindă şi dispreţuită": Benedict al XVI-lea, la terminarea devoţiunii "Calea Crucii", vineri seară la Colosseum

RV 11 apr 2009. "Contemplarea chipului desfigurat al lui Cristos" – în seara Vinerii Mari, la încheierea devoţiunii "Calea Crucii" de la Colosseum, Benedict al XVI-lea a invitat creştinii să-şi îndrept privirea spre Cel care a luat asupra sa "toate angoasele noastre de moarte" şi să se roage mai ales pentru cei afectaţi de cutremurul din Italia. "Chipul lui Isus", a spus Sfântul Părinte, "se oglindeşte astăzi în oricare persoană înjosită şi ofensată, bolnavă şi suferindă, singură, părăsită şi dispreţuită". Cuvintele Pontifului Roman au fost un ecou la meditaţiile arhiepiscopului de Guwahati, în India, mons. Thomas Menamparampil, care a scris meditaţiile celor 14 staţiuni ale Calvarului, citite de actriţa Paola Pitagora şi colegul nostru Orazio Coclite.

Meditând Patima lui Cristos, Benedict al XVI-lea s-a rugat încă o dată pentru cei loviţi de seismul din regiunea italiană Abruzzo iar gândul său s-a îndreptat spre cei care au pierdut totul, ca să nu-şi piardă şi speranţa:
• "Să ne rugăm mai ales pentru toţi cei care suferă în regiunea cutremurului din L'Aquila. Să ne rugăm pentru ca (...) în această noapte obscură să răsară steaua speranţei, lumina Domnului Înviat".

Cristos cel Înviat, "un om unic în toată istoria tuturor timpurilor, care a schimbat lumea nu ucigându-i pe alţii, dar lăsându-se ucis şi atârnat pe o cruce": iată cine este Cristos, cel în care centrurionul roman din Evanghelie a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, "culme a revelaţiei iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi":
• " Din iubire pentru noi, Cristos moare pe cruce! De a lungul mileniilor, cete de oameni şi femei s-au lăsat fascinaţi de acest mister şi l-au urmat pe El, făcând la rândul lor din propria viaţă, asemenea Lui şi graţie ajutorului său, un dar pentru fraţi".

Cu aceste cuvinte Episcopul Romei i-a amintit pe sfinţii şi martirii din orice timp, dar şi pe cei care au păşit pe urmele lui Cristos dar pe care noi nu-i cunoaştem, pe cei care "în acest timp al nostru... în tăcerea existenţei lor de fiecare zi, îşi unesc suferinţele la pătimirile Celui Răstignit şi devin apostolii unei adevărate reînnoiri spirituale şi sociale". Sfântul Părinte a afirmat apoi că omul este mântuit graţie milostivirii lui Dumnezeu. Citându-l pe Sfântul Augustin, Papa a spus că făcându-se părtaş la moartea omului, Cristos ne-a readus la viaţă. "Ce ar fi omul fără Cristos?", se întreba sfântul episcop de Hipona. Benedict al XVI-lea preia reflecţia păstorului nord-african:
• "Vărsându-şi sângele său, El ne-a răscumpărat din robia morţii, a sfărâmat singurătatea lacrimilor noastre, a intrat în orice povară şi orice durere".

Iar meditaţiile de la Calea Crucii din acest an, pregătite de arhiepiscopul indian de Guwahati, au dat glas la frământările omului de astăzi, însetat de idealuri înalte dar afectat de incoerenţa între "ceea ce spunem că suntem şi ceea ce suntem cu adevărat". Deseori, afirmă arhiepiscopul Menamparampil, suntem împinşi de egoism, de interese profesionale, asemeni lui Pilat care judecându-l pe Isus nu caută adevărul ci se întreabă doar ce este adevărul, fără a căuta cu adevărat un răspuns:
• "Adesea lumea caută ceea ce aduce o satisfacţie imediată. Se mulţumeşte cu răspunsuri superficiale. Se iau decizii nu în baza unor principii de integritate, ci a unor consideraţii de oportunism. Prin respingerea opţiunilor moralmente responsabile, se loveşte în interesele vitale ale persoanei umane şi ale familiei umane".

La staţiunea a zecea, în care se aminteşte răstignirea lui Isus, arhiepiscopul indian a descris frământarea care-l cuprinde chiar şi pe omul viguros:
• "Frustrările se acumulează, mânia şi resentimentul îşi adaugă greutatea lor. Bolile, ştirile proaste, nenorocirile, înjosirile – toate pot veni împreună. În asemenea momente, însă, avem nevoie să ne amintim că Isus nu ne părăseşte niciodată".

Experienţa suferinţei şi a obscurităţii interioare, ne învaţă de fapt că în Dumnezeu "nimic nu este pierdut", că "în Dumnezeu, chiar şi pierderea cea mai dureroasă este un câştig". Căci moartea lui Isus, a scris în meditaţiile sale mons. Menamparampil, este preludiul învierii, spre care a îndreptat privirea şi Benedict al XVI-lea în cuvântul său de încheiere:
• "În timp ce se înalţă Crucea pe Golgota, privirea credinţei noastre se proiectează spre zorii Zilei noi şi pregustăm deja bucuria şi strălucirea Paştelui. Dacă am murit împreună cu Cristos, scria Sf. Paul, credem că vom şi trăi împreună cu El".

Aici, serviciul audio: