Liturghia de sfinţire a untdelemnurilor: Papa trimite uleiuri sfinţite la L'Aquila. La predică, invită preoţii să ducă "greutatea adevărului" în faţa minciunilor prezente în lume

RV 09 apr 2009. Cu Sfânta Liturghie în Cina Domnului, prezidată de Benedict al XVI-lea joi seară în bazilica Sfântul Ioan în Lateran, începe Triduumul Pascal, punctul culminant al anului liturgic. Joi dimineaţă, Sfântul Părinte a celebrat în bazilica vaticană Sf. Liturghie de sfinţire a untdelemnurilor cu tradiţionalul rit al binecuvântării uleiurilor, o parte din acestea fiind destinate zonelor lovite de cutremurul din regiunea italiană Abruzzo.
(• corul Capelei Sixtine)

Uleiurile binecuvântate la Liturghia Crismei în bazilica Sfântul Petru devin semnul apropierii faţă de populaţia lovită de seism, care aşteaptă îmbrăţişarea Papei după ce ieri a primit vestea unei apropiate vizite a Sanctităţii Sale în Abruzzo:
• "Fratelui nostru drag, mons. Giuseppe Molinari, arhiepiscop de L'Aquila, care datorită daunelor foarte grave provocate de cutremur nu va putea să adune preoţii diecezei sale pentru a celebra Liturghia crismei, doresc să trimit aceste uleiuri sfinţite în semn de profundă comuniune şi apropiere spirituală (aplauze - n.r.). Fie ca aceste uleiuri sfinte să însoţească timpul renaşterii şi al reconstrucţiei vindecând rănile şi sprijinind speranţa".

La predică, Benedict al XVI-lea a amintit că în ajunul hirotonirii sale preoţeşti, acum 58 de ani, a deschis Sfânta Scriptură ca să primească de la Domnul un cuvânt pentru drumul său de preot, iar privirea i s-a oprit la rugăciunea lui Isus adresată Tatălui: "Consacră-i în adevăr; cuvântul tău este adevărul" (Ioan 17,17). A se consacra lui Dumnezeu, a continuat Papa, înseamnă a face o trecere de proprietate, a fi luat din lume şi dăruit lui Dumnezeu". Dar acest fapt nu înseamnă o segregaţie. "Preotul, a afirmat, este scos din legăturile lumeşti şi dăruit lui Dumnezeu, iar prin aceasta, pornind de la Dumnezeu, este disponibil pentru alţii, pentru toţi ceilalţi". Papa a chemat preoţii la un examen de conştiinţă, invitându-i să se întrebe cu privire la uniunea lor cu Cristos:
• "Suntem cu adevărat pătrunşi de cuvântul lui Dumnezeu? Este adevărat că acesta este hrana din care trăim, mai mult decât pâinea şi lucrurile acestei lumi? Îl cunoaştem cu adevărat? Îl iubim? Ne ocupăm lăuntric de acest cuvânt încât să dea o amprentă vieţii noastre şi să formeze modul nostru de a gândi? Sau, mai degrabă, gândirea noastră se modelează în funcţie de ceea ce se spune şi se face? Nu sunt oare deseori opiniile dominante, criteriile după care ne măsurăm? Nu rămânem oare, în cele din urmă, la superficialitatea a tot ceea ce se impune de obicei omului de astăzi? Ne lăsăm cu adevărat purificaţi lăuntric de cuvântul lui Dumnezeu?".

Apoi, citându-l pe filosoful german Friedrich Nietzsche, care lua în derâdere umilinţa şi ascultarea spunând că sunt "virtuţi servile", prin care oamenii ar fi fost asupriţi, Papa a observat:
• "El a pus în locul lor mândria şi libertatea absolută a omului. Ei bine, există caricaturi ale unor forme greşite de smerenie şi de supunere, pe care nu vrem să le imităm. Dar există şi mândria distrugătoare şi prezumpţia, care fărâmiţează orice comunitate şi ajung la violenţă. Ştim noi să învăţăm de la Crisos umilinţa adevărată, care corespunde la adevărul fiinţei noastre, şi ascultarea, care se supune adevărului, voinţei lui Dumnezeu?".

"A fi una cu Cristos, a continuat Papa, presupune renunţarea". Preotul nu se urmează pe sine însuşi, voinţa sa, realizarea proprie, ci prin rugăciune, se cufundă în adevărul şi în sfinţenia lui Dumnezeu, devenind "un singur trup şi un singur suflet cu Cristos":
• "Aceasta înseamnă pentru noi să acceptăm şi caracterul exigent al adevărului. Să ne opunem în lucruri mari ca şi în cele mărunte la minciună, care în feluri atât de diferite este prezentă în lume; să acceptăm să ducem greutatea adevărului, pentru că bucuria sa cea mai profundă este prezentă în noi. Când vorbim de faptul că suntem consacraţi în adevăr, nu trebuie să uităm că în Isus Cristos adevărul şi iubirea sunt una. A fi cufundaţi în El înseamnă a fi cufundaţi în bunătatea sa, în iubirea adevărată".

Iubirea adevărată, a încheiat Papa, nu se găseşte la preţ redus, "poate fi şi foarte exigentă": opune rezistenţă la rău, ca să-l poată duce pe om la adevăratul bine. "Dacă devenim una cu Cristos, învăţăm să-l recunoaştem chiar în cei care suferă, în cei săraci, în cei mici ai acestei lumi".
(• corul Capelei Sixtine)

Aici, serviciul audio: