Euharistia să fie viaţă şi nu numai slujbă religioasă: Benedict al XVI-lea la Liturghia
Cinei Domnului în Bazilica Sfântului Iona din Lateran
(RV - 9 aprilie 2009) Celebrarea misterului pascal a început în seara Joii
Sfinte cu Liturghia Cinei Domnului când reuniţi cu apostolii în jurul
Învăţătorului celebrăm memorialul răscumpărării noastre. Vestind moartea lui
Cristos şi mărturisind învierea sa oferim Tatălui sacrificiul care salvează lumea. Papa
Benedict al XVI-lea a celebrat Liturghia Cinei Domnului începând de la ora 17.30 în
bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. Pontiful a introdus Liturghia
cu această invitaţie: • „Dragi fraţi şi surori, cu această liturgia a Cinei
Domnului noi intrăm în Triduumul pascal pentru a lua parte la misterul patimii, morţii
şi învierii lui Isus Cristos, Mântuitorul nostru. Aceasta este seara în
care Domnul s-a manifestat ca servitor al lui Dumnezeu, spălând picioarele ucenicilor
săi. Aceasta este seara în care Domnul a lăsat în Euharistiememorialul
noului Legământ. Aceasta este seara în care Domnul a dat porunca cea nouă
şi s-a rugat pentru unitatea celor care cred în el. Retrăind cuvintele şi
gesturile Domnului Isus, vrem să ne facem părtaşi la gândurile sale, la sentimentele
sale, la iubire sa care ne-a purtat mântuirea. Să ne dispunem deci
să celebrăm misterul credinţei şi al iubirii cerând iertarea păcatelor şi purificarea
inimii”.
Aşadar la Liturghia din seara Joii Sfinte, Biserica aminteşte
acea Ultimă Cină în timpul căreia Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, iubindu-i
până la sfârşit pe ai săi care erau în lume, a oferit lui Dumnezeu Tatăl Trupul şi
Sângele său sub forma pâinii şi a vinului, dându-le apostolilor ca hrană şi poruncind
lor şi succesorilor în preoţie să facă din ele o ofrandă peste veacuri.
La
liturgia Cuvântului au fost proclamate trei lecturi biblice. Prima din cartea Exodului
cuprinzând vechile prescrieri pentru Cina pascală din Vechiul Testament, urmată de
câteva versete din psalmul 115 la care adunarea credincioşilor a răspuns cu refrenul:
„Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos”. Lectura a doua luată
din prima scrisoare a Sfântului Paul către Corinteni, a fost proclamată în limba greacă:
• Secvenţe din lectura în limba greacă: „Fraţilor, eu Paul,
v-am vestit ceea ce am primit de la Domnul; că Domnul Isus, în noaptea în care a fost
vândut, a luat pâinea, şi după ce a mulţumit, a frânt-o şi a spus: ‚Acesta este trupul
meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea. După Cină a făcut la fel cu potirul,
zicând: ’Acest potir este noul legământ prin sângele meu;…Pentru că ori de câte ori
mâncaţi pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi până
când va veni’” (1Cor 11,23-26).
Evanghelia după Ioan cu episodul în
care Isus spală picioarele apostolilor a fost proclamată de doi diaconi mai întâi
în limba latină iar apoi în limba greacă: „Poruncă nouă vă dau vouă - spune Domnul
- să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi” (In 13,34).
După
omilie, asupra căreia vom reveni, papa Benedict a spălat picioarele a 12 preoţi împlinind
„mandatul” dat de Isus de a fi în serviciul fraţilor. Fiecare creştin este invitat
să găsească un gest care exprimă caritatea fraternă a ucenicului Domnului. De altfel,
credincioşii au fost invitaţi să facă un act de caritate destinat anul acesta susţinerii
comunităţii catolice din Gaza, în Teritoriile Palestiniene. Suma oferită de credincioşii
prezenţi a fost încredinţată Sfântului Părinte în momentul aducerii darurilor în timp
ce adunarea cânta: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum
eu v-am iubit pe voi”
Mai înainte, la rugăciunea universală Papa amintind că
în acest ceas al marii mijlociri a lui Isus pentru ucenicii şi cei care cred în el
din orice timp, conştienţi că Dumnezeu Tatăl a pus totul în mâinile sale, a invitat
credincioşii să înalţe rugăciunii şi cereri stăruitoare pentru Biserică, pentru creştini,
pentru toţi oamenii de pe pământ.
Dar să revenim la predica lui Benedict al
XVI-lea, o predică densă, aproape imposibil de redat pe scurt. Redăm doar începutul
omiliei. Pontiful analizează povestirea instituirii Euharistiei în Canonul Roman.
Papa a pornit de la cuvintele Qui, pridie quam pro nostra omniumque salute
pateretur, hoc este hodie, accepit panem, arâtând că Liturghia Joii Sfinte
introduce acest „Hoc est hodie” - acest „astăzi” subliniind demnitatea deosebită a
acestei zile. „Astăzi”, s-a dat pe sine nouă în Sacramentul Trupului şi Sângelui.
Acest „astăzi” este înainte de toate memorialul Paştelui de atunci. Cu toate acestea
este mai mult, Prin rugăciunea euharistică noi intrăm în acest „astăzi”. Prezentul
nostru „astăzi” vine în contact cu prezentul său. El face acest acum. Prin cuvântul
„Azi” Liturghia Bisericii vrea să ne facă să acordăm mare atenţie interioară misterului
acestei zile, cuvintelor în care el se exprimă. Este vorba de rugăciune şi numai
în rugăciune se realizează actul sacerdotal al consacrării care devine transformare
a darurilor de pâine şi vin în Trup şi Sânge al lui Cristos. Rugându-se în acest moment
central Biserica este în total acord cu evenimentul petrecut în Cenaclu: „gratias
agens benedixit”, „mulţumind a binecuvântat”, în ebraică un singur cuvânt „berekha”
iar în greacă avem doi termeni „eucharistìa” şi „eulogìa”.
Domnul mulţumeşte, şi mulţumind recunoaşte că un anumit lucru este dar ce provine
de la altul. Domnul mulţumeşte şi prin aceasta restituie lui Dumnezeu pâinea „rod
al pământului şi al muncii oamenilor”, pentru a o primi din nou de la El. Mulţumirea
devine binecuvântare. Liturghia romană are dreptate - explică subtil Papa - în a
interpreta rugăciunea noastră în acest moment sacru prin cuvintele: „oferim, te rugăm,
cerem să primeşti, să binecuvântezi aceste daruri. Toate aceste sunt ascunse în cuvântul
„euharistia”.
Există apoi un alt aspect în povestirea instituirii reproduse
de canonul Roman. Biserica în rugăciune priveşte la mâinile şi la ochii Domnului.
Vrea aproape să-l observe, să perceapă gestul rugăciunii lui, felul cum acţionează
în acel ceas deosebit, să întâlnească figura lui Isus, spre a spune astfel, şi prin
simţuri. „El a luat pâinea în sfintele şi preacinstitele
sale mâini…” Să privim la acele mâini cu care el a vindecat
oamenii; la mâinile cu care a binecuvântat copiii; la mâinile, pe care le-a pus pe
capetele oamenilor; la mâinile care au fost străpunse şi pironite pe Cruce şi care
pentru totdeauna vor purta stigmatele ca semne ale iubirii sale gata să moară. Acum
suntem însărcinaţi noi să facem ceea ce el a făcut: să luăm în mâini pâinea pentru
ca prin rugăciunea euharistică să fie transformată. Îl rugăm pe Domnul ca mâinile
noastre să servească din ce în ce mai mult la a purta mântuirea, binecuvântarea, la
a face prezentă bunătatea sa.
Din introducerea la rugăciunea sacerdotală a
lui Isus, canonul roman preia doar cuvintele: „Ridicând ochii către tine Dumnezeule,
Tatăl său atotputernic…”. Domnul ne învaţă să ridicăm ochii şi mai ales inima.
A ridica privirea, abătând-o de la lucrurile lumeşti şi a ne orienta în rugăciune
spre Dumnezeu şi astfel a ne înălţa ca să nu intre în ochii noştri „lucrurile vane”,
„vanităţile, adică ceea ce este doar aparenţă; să nu intre în noi răul fizic, falsificând
şi murdărind astfel fiinţa noastră. Dar ne rugăm mai ales ca ochii noştri să vadă
ceea ce este adevărat, luminos şi bun; să de venim capabili de a vedea prezenţa lui
Dumnezeu în lume; să privim lumea cu ochi de iubire, cu ochii lui Isus, recunoscând
în felul acesta fraţii şi surorile care au nevoie de noi, care sunt în aşteptarea
cuvântului şi faptei noastre de mângâiere. Toate acestea, sunt gesturi ce duc la momentul
culminant care este gestul de comuniune de împărtăşirea: este Sfânta Împărtăşanie….Doamne,
astăzi Tu ne dai viaţa ta, ni te dai pe tine însuţi. Pătrunde-ne cu iubirea ta. Fă-ne
să trăim prezentul tău „azi”. Fă-ne instrumente ale păcii tale, instrumente al darului
tău, ale misterului euharistic.
• Secvenţe muzicale euharistice: După
terminarea liturghiei, Preasfântul Sacrament a fost purtat în procesiune la un altar
secundar frumos împodobit în capela „San Francesco”, şi depus în tabernacol spre a
fi adorat de credincioşi până noaptea târziu, meditând la Cina cea de Taină, la agonia
din grădina Ghetsemani, trădarea de către Iuda, arestarea, biciuirea încununarea cu
spini, osândirea la moarte, purtarea Crucii - acea „Via dolorosa” până pe Calvar,
răstignirea şi moartea pe lemnul Crucii pe care le celebrăm în Vinerea Sfântă. Secvenţe
muzicale "Stabat Mater dolorosa"