Mântuirea s-a împlinit şi trebuie vestită tuturor oamenilor: Mesajul de Paşte al mons. Fouad Twal, Patriarhul latin de Ierusalim

(RV – 7 aprilie 2009) Un îndemn la speranţă şi la reînnoire spirituală pentru toţi creştinii. Acesta este – în sinteză – mesajul pentru sărbătoarea Învierii Domnului a Fericirii Sale Fouad Twal, Patriarhul latin de Ierusalim.

În lungul document, monseniorul Twal reparcurge momentele relevante ale Săptămânii Mari, de la Duminica Floriilor până la Paştele Învierii, îndemnându-i pe credincioşi să se identifice în Cristos.

În cinci paragrafe, patriarhul latin de Ierusalim ilustrează cele cinci evenimente centrale ale Săptămânii Sfinte, de la Duminica Floriilor până la Duminica Învierii, trecând prin Joia, Vinerea şi Sâmbăta Mare.
Dar, aminteşte monseniorul Twal, nu este vorba „de evenimente istorice demne de comemorat în fiecare an rămânând însă distanţi faţă de drama petrecută” şi asta pentru că creştinii „se află în interiorul acelei drame” şi „participă la misterul Mântuirii, iar Misterul mântuirii se împlineşte în ei”.

„În timpul Săptămânii Mari – se scrie în Mesaj – Dumnezeu ne dă harul de a retrăi evenimentul Mântuirii: cu Cristos, în Cristos, vom trece de la moarte la viaţă, ne vom dezbrăca de omul vechi pentru a ne înveşmânta cu omul nou. Această săptămână este sinteza întregii noastre vieţi creştine”.

Îndemnându-i aşadar pe creştini să nu-şi abată în nici un moment privirea de la Cristos, „cel care ne mişcă şi ne transformă sufleteşte”, mons. Twal se opreşte asupra Duminicii Floriilor şi a intrării sărbătoreşti a lui Isus în Ierusalim, „aclamat ca rege”. Dar atenţie, spune patriarhul latin de Ierusalim, creştinii trebuie să înţeleagă că Isus „este Mesia cel veşnic, Mântuitorul umanităţii care se află deasupra structurilor noastre politice şi a diviziunilor dintre noi”.

Îndreptându-şi apoi atenţia spre Joia Sfântă, în timpul căreia Isus se face slujitor al discipolilor săi, fiind lăsat de aceştia singur în timpul rugăciunii, apoi arestat şi renegat de Petru. „De câte ori am trădat şi noi încrederea Domnului, a prietenilor noştri, a persoanelor pe care le iubim? – scrie. În fiecare dintre noi – continuă – se află un Petru care are cutezanţa să promită miracole şi curajul de a renega”.

Vine apoi Vinerea Sfântă şi Isus este răstignit. „A-l vedea pe Isus pe Cruce este o încercare pentru credinţa noastră – subliniază patriarhul latin de Ierusalim. Inima noastră este împărţită între compasiune şi revoltă”: compasiune pentru că-l vedem suferind pe Cel care a făcut numai bine; revoltă pentru că-l vedem neputincios pe Cel pe care-l ştim Atotputernic.

Apoi, Sâmbăta Sfântă, ziua întrebării „de ce?”, cum o numeşte monseniorul Twal. „Speranţele noastre au dispărut – scrie – iar singura noastră mângâiere vine de la Preasfânta Fecioară Maria, Maica Sa, care ne îndeamnă să credem, să sperăm împotriva oricărei speranţe”. „Preacurata crede cu toată inima, cu tot sufletul, cu toate forţele. Să facem asemenea ei”, adaugă.

În sfârşit vine Paştele Învierii: „Domnul ne aşteaptă în Galilea – scrie Fericirea Sa – iar Galilea este Biserica, casa noastră, toate locurile în care Domnul cheamă pentru a fi martori ai morţii şi învierii sale”. „Cristos a înviat cu adevărat – scrie în încheierea Mesajului de Paşte. Totul poate să o ia de la capăt, totul este nou! Pentru noi, pentru ţara noastră şi pentru Biserica noastră. Mântuirea s-a împlinit şi trebuie vestită tuturor oamenilor.

Aici serviciul audio: