Încredere în iniţiativa lui Dumnezeu şi răspunsul uman: tema Mesajului pentru a XLVI-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii

RV 31 mar 2009. "Răspunsul la chemarea de a-l sluji pe Dumnezeu în preoţie sau în viaţa consacrată să nu cedeze în faţa dificultăţilor sau a îndoielilor, dar să se învigoreze constant cu ajutorul rugăciunii şi al Euharistiei": este obiectivul arătat de Benedict al XVI-lea în Mesajul său pentru a 46-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, care se celebrează în fiecare an în a patra duminică a Paştelui, anul acesta la 3 mai. Tema mesajului: "Încredere în îniţiativa lui Dumnezeu şi răspunsul uman".

De a lungul drumului către sfinţenie, accesibil tuturor, istoria Bisericii s-a bucurat, în timpuri şi locuri diferite, de numeroase chemări marcate de radicalismul Evangheliei. Este "un dar dumnezeiesc special", explică Pontiful Roman în Mesajul său pentru Ziua de Rugăciune pentru Vocaţii, un dar prin care anumiţi bărbaţi şi femei devin "miniştri şi martori privilegiaţi" ai lui Cristos.

Dar cine se poate considera pe sine vrednic de slujirea preoţească? Benedict al XVI-lea pătrunde atent în taina vocaţiei, cu precădere în acea iubire în care se împletesc "libera iniţiativă" a Celui care cheamă şi "liberul răspuns" al celui chemat. Când există conştiinţa că Dumnezeu este cel care ia iniţiativa şi tot el este cel care duce la împlinire planul său de mântuire – scrie Sfântul Părinte – răspunsul omului "nu ia niciodată forma unui calcul timorat, asemeni slujitorului leneş, care din teamă a îngropat talantul primit, dar se exprimă într-o adeziune imediată la invitaţia Domnului, după cum a făcut Petru când nu a ezitat să arunce din nou mreaja deşi s-a ostenit o noapte întreagă fără să prindă nimic, punându-şi încrederea în cuvântul lui". Şi aceasta, a explicat Papa, nu înseamnă o "abdicare" de la responsabilitatea personală, ci un fel de a deveni "coresponsabil", "în şi cu Cristos", pe calea propriei vocaţii.

Isus care în Grădina Ghetsemani se arată disponibil "să bea potirul voinţei lui Dumnezeu" este exemplul suprem al oricărui "dialog vocaţional". Jertfa sa, celebrată în Sf. Euharistie, "ne ajută să înţelegem că încrederea în iniţiativa lui Dumnezeu modelează şi dă valoare la răspunsul uman". "În jertfa euharistică", observă Sfântul Părinte, "este Cristos însuşi cel care acţionează în cei pe care el i-a ales ca slujitori ai săi; îi sprijină pentru ca răspunsul lor să crească pe calea încrederii şi a gratitudinii care risipeşte orice teamă, chiar şi când experienţa slăbiciunii personale pare să devină mai puternică sau când se înăspreşte contextul de neînţelegere ori persecuţie". Papa aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru abundenţa de noi vocaţii, în ciuda "lipsei îngrijorătoare de preoţi" în "unele regiuni ale pământului" sau a "încercărilor şi piedicilor" care însoţesc drumul Bisericii.

Benedict al XVI-lea cere comunităţilor creştine, familiilor şi parohiilor să păstreze vie, neîntreruptă şi încrezătoare rugăciunea pentru vocaţii, astfel încât iniţiativa divină să nu înceteze de a cere de la oameni să dăruiască liber propria existenţă, ca să colaboreze cu el mai îndeaproape la lucrarea mântuirii. Papa invită în acest sens preoţii şi persoanele consacrate să nu se descurajeze în faţa încercărilor şi a dubiilor, ci să-l urmeze cu fidelitate pe Isus: "veţi da mărturie pentru bucuria care izvorăşte din unirea intimă cu el". Urmând exemplul Preacuratei Fecioare Maria, este îndemnul final al Papei, "străduiţi-vă cu toată energia spirituală să împliniţi planul salvific al Tatălui ceresc, cultivând în inima voastră, asemenea ei, capacitatea de a vă uimi şi de a-l adora pe Cel care are puterea de a face lucruri mari, căci Sfânt este Numele său".

Aici, servicul audio: