Un nou volum despre Galileo Galilei, în Anul Astronomiei, prezentat la Consiliul Pontifical al Culturii

RV 30 mar 2009. A fost prezentat vinerea trecută la sediul Consiliului Pontifical al Culturii volumul "Galileo şi Vaticanul", scris de Mariano Artigas şi Melchor Sanchez de Toca. Volumul, lansat în prezenţa card. Paul Poupard care a condus lucrările ultimei faze a comisiei de studiu, îşi propune să reparcurgă istoria procesului lui Galileo şi lucrările Comisiei de studiu înfiinţată de Ioan Paul al II-lea, a cărei activitate s-a desăşurat între 1981-1992.

Având la bază documentaţia arhivelor departamentului vatican al culturii, lucrarea reconstituie activitatea Comisiei de studiu şi face o analiză critică a rezultatelor acesteia, favorizând în chiar Anul Astronomiei o evaluare adecvată a rolului avut de Vatican în cazul complex al lui Galileo Galilei.

Card. Paul Poupard a amintit la prezentarea volumului că misiunea grupului de studiu nu era aceea de a revizui procesul Galileo ci de a oferi o reflecţie senină în această privinţă. Ce înseamnă acest lucru? Răspunde unul dintre autorii volumului, mons. Sanchez de Toca:
• "Procesul nu prezintă nici un mister. Procesul lui Galilei din 1633, oarecum penibil prin concluzia care l-a constrâns pe Galileo să abjure, este bine cunoscut şi nu este nimic de revizuit în acest proces. A fost făcut după regulile existente. Astăzi, cu siguranţă nu am fi procedat la fel: în acest sens, era puţin de revăzut în actele procesului. Nu s-a procedat în mod arbitrar şi nu s-au comis iregularităţi de natură procesuală. Cu toate acestea, trebuie să încercăm să înţelegem tot mai bine cum s-au desfăşurat lucrurile. În arhivele Sfântului Oficiu, deschise întocmai la cerinţa Comisiei de studiu în 1998, au apărut câteva documente care adaugă un pic de lumină asupra unei chestiuni care substanţial este cunoscută, chiar de multă vreme, şi în privinţa căreia nu mai sunt descoperiri de făcut. În acest se spune că nu era cazul de o revizuire a procesului. Cât despre o reabilitare în sensul juridic al cuvântului, nici atât, pentru că o reabilitare morală a lui Galileo, s-a făcut încă de la Conciliul Vatican al II-lea şi de Biserică atunci când a recunoscut că a greşit faţă de Galileo, faţă de doctrina copernicană. Atunci, ce anume cerea Papa? Să aprofundăm studiul despre cazul Galileo. De ce? Pentru a îndepărta suspiciunile care în acest caz încă mai împiedică armonia dintre ştiinţă şi religie. Cu alte cuvinte, să încercăm îndepărtarea acestui obstacol în care figura lui Galileo, ca imagine simbolică şi mit al imaginarului colectiv, este amplasată în dialogul între ştiinţă şi credinţă".

Card. Poupard a afirmat că volumul "Galileo şi Vaticanul" nu este o lucrare "apologetică".
• "Nu s-a făcut acest studiu pentru a lua apărarea cu orice preţ a Bisericii, în faţa atacurilor care s-au abătut asupra ei încă de la iluminism, din partea unui scientism deviat, foarte dogmatic şi rigid. De altfel, este o ispită frecventă pentru unii catolici care, simţindu-se atacaţi pentru cazul Galileo, aduc în prim plan aspecte nefavorabile despre Galileo spunând că avea multe lipsuri, ceea ce este adevărat dar nu ştirbeşte cu nimic genialitatea sa. În acest sens se spune că volumul nu şi-a propus să facă apologetică, adică să apere cu orice preţ atitudinea Bisericii, dar să înţeleagă, după cum se exprima cardinalul la deschidere, ceea ce s-a întâmplat, faptele cunoscute deja, modul în care şi motivul pentru care s-au întâmplat".