Benedict al XVI-lea: Consiliile pastorale, dar al Duhului Sfânt care însufleţesc Biserica
prin colaborarea dintre preoţi şi laici
(RV - 30 martie 2009) Consiliile pastorale sunt un dar al Duhului Sfânt deoarece
permit Bisericii să se înrădăcineze în mod vital într-un teritoriu, datorită colaborării
dintre paroh, preoţi şi laici. Cu acest mesaj, Benedict al XVI-lea şi-a încheiat
duminică dimineaţă vizita pastorală la biserica romană „Sfânta Faţă a lui Isus”, din
cartierul Magliana. Membrilor Consiliului pastoral, Papa le-a spus să-l ajute pe parohul
lor să semene Cuvântul lui Dumnezeu între oameni şi să fie sensibili la cerinţele
săracilor şi bolnavilor. Construirea unei biserici vii în mijlocul unei societăţi
care ar vrea să nu se mai vorbească despre Dumnezeu sau să fie lăsat la o parte. Este
sarcina creştinilor în general şi, în mod special a celui care face parte şi lucrează
într-un Consiliu pastoral parohial. Benedict al XVI-lea a amintit aceasta duminică,
în timpul vizitei la parohia Sfânta Faţă a lui Isus, dintr-un cartier al Romei.
Papa
a alternat gândurile sale cu cuvinte de recunoştinţă pentru credincioşii laici activi
în Consiliul pastoral, un organism definit drept „unul din darurile Conciliului Vatican
II” care ajută la construirea „unei Biserici vii” în inima unui cartier, purtând oamenilor
Cuvântul lui Dumnezeu şi Sacramentele: • „În timpul nostru, în care secularizarea
este puternică, şi toate expresiile timpului nostru se închid în faţa prezenţei lui
Dumnezeu - capacităţii de a percepe această prezenţă - este atât de important ca
preotul să nu fie ’solist’, ci să fie înconjurat de credincioşi care împreună cu el
poartă în sine sămânţa Cuvântului şi ajută să fie vie şi să crească şi în vremea noastră”.
Cu
enoriaşii parohiei romane, Benedict al XVI-lea a reevocat recentul său popas la Centrul
de asistenţă pentru bolnavi şi persoane cu handicap la Yaoundé în Camerun, întemeiat
de cardinalul canadian Paul Emile Léger. Mai tare decât SIDA sau decât lepra, a observat
Papa, ieşea în evidenţă „forţa credinţei” numeroaselor persoane în serviciul infirmilor.
Datorită iubirii lor, „suferinţa este transformată”. • „Dar şi persoanele
care ajută sunt transformate, devin mai umane, devin mai creştine, se simte ceva din
iubirea lui Dumnezeu. Astfel, în dimensiunile noastre, vrem şi noi să fim tot mai
sensibili faţă de suferinţă şi de cei care suferă, săraci, persoane nevoiaşe, în diferitele
forme de sărăcie, inclusiv spirituală, care ne aşteaptă şi în care ne aşteaptă Domnul”.
Benedict
al XVI-lea a încheiat scurtul salut scoţând în evidenţă marea utilitate a Consiliului
pastoral, pe linia tradiţiei bisericeşti: • „Consiliul este un dar al Duhului Sfânt
şi tocmai un paroh, şi cu atât mai mult un Papă are nevoie de sfaturi, să fie ajutat
să găsească deciziile. Astfel aceste Consilii realizează şi o lucrare a Duhului Sfânt
şi dau mărturie despre prezenţa sa în Biserică”.