Instrumentum laboris al Sinodului pentru Africa, un instrument în slujba speranţei

(RV – 25 martie 2009) După călătoria apostolică a Papei în Camerun şi Angola, Biserica este tot mai mult proiectată spre Sinodul pentru Africa, ce va avea loc în Vatican, între 4 şi 25 octombrie. Pe 19 martie, Benedict al XVI-lea a încredinţat în mod oficial Instrumentum laboris preşedinţilor Conferinţelor Episcopale a continentului african.
Episcopul Romei a formulat auspiciile ca lucrările Adunării sinodale să facă să crească speranţa pentru popoarele africane şi să dea un nou avânt evanghelic şi misionar în slujba reconcilierii, a dreptăţii şi păcii, după cum propune tema Sinodului.

Instrumentum laboris pune în evidenţă luminile şi umbrele Africii subliniind că „binele care se face este adesea mai discret şi mai profund decât răul fulgerător şi tragic prezentat de către mass-media”.
Printre evoluţiile pozitive semnalează emanciparea – chiar dacă în mod timid – a unei culturi democratice, fapt datorat şi rolului important şi recunoscut al Comisiilor Ecleziale dreptate şi pace. Se înregistrează apoi, creşterea cooperării dintre ţările africane şi, la nivel spiritual, se evidenţiază o mare sete de Dumnezeu, realitate ce reiese din creşterea numărului celor botezaţi, din creşterea numărului vocaţiilor la preoţie şi călugărie. De asemenea, intensa implicare a catiheţilor şi dezvoltarea mişcărilor şi asociaţiilor laice catolice, precum şi comunităţile ecleziale deosebit de active reprezintă un indiciu clar al setei de Dumnezeu. Şi, nu în ultimul rând, răspândirea universităţilor catolice şi a mijloacelor de comunicare în masă de inspiraţie creştină, mai ales a radiourilor, ca şi a centrelor spitaliceşti catolice (în special cele care se ocupă de bolnavii de SIDA) reflectă frumoasa creştere spirituală a populaţiei africane.

Dimpotrivă, în privinţa „forţelor internaţionale” care exploatează Africa este puternic denunţul, fiind descrise în document ca forţe care „instigă la război prin vânzarea de arme; susţin puteri politice care nu au respect faţă de drepturile omului şi de principiile democratice pentru a-şi asigura – în compensaţie – avantaje economice”. „Multinaţionalele continuă să invadeze în mod gradual continentul pentru a pune stăpânire pe resursele naturale. Strivesc companiile locale, achiziţionează mii de hectare expropriind populaţiile de terenurile lor, cu complicitatea conducătorilor africani”, cauzând totodată grave daune ambientului.

Instrumentum laboris denunţă totodată modalitatea acordării ajutoarelor internaţionale, însoţite „de condiţii inacceptabile” ce slăbesc ulterior sectoarele economice africane, mărind „prăpastia dintre bogaţi şi săraci”. Toate acestea în vreme ce nu sunt respectate promisiunile de sprijin pentru dezvoltare , ajutoare care continuă să se diminueze.
Există apoi capitolul legat de agricultură, cu injustiţia suferită de ţăranii care sunt constrânşi să-şi vândă propriile produse la preţuri foarte scăzute. Documentul denunţă şi vasta propagandă a organismelor modificate genetic care – potrivit unora – ar trebui să garanteze securitatea alimentară. Este în schimb o tehnică – se citeşte în Instrumentum laboris – care „riscă să-i distrugă pe micii cultivatori şi să suprime sămânţa lor tradiţională, făcându-i dependenţi de societăţile producătoare de organisme modificate genetic.

„Globalizarea” – pe de o parte – „tinde să marginalizeze continentul african”; pe de altă parte realizează „un proces organizat de distrugere a identităţii africane” şi a valorilor sale specifice „de respect faţă de bătrâni, de identificare a figurii feminine cu cea maternă‚ de solidaritate, de ajutor reciproc şi ospitalitate, de unitate şi de viaţă” provocând „destrămarea ţesutului familial” şi al coeziunii sociale. „Africa a devenit vulnerabilă la invazia modelelor puterilor militare şi economice” care impun „un unic model cultural şi negarea vieţii”, în vreme ce societăţile africane constată, neputincioase, dezagregarea culturilor lor.

Din partea sa, Biserica doreşte „să facă auzit strigătul celor săraci” striviţi de „neo-colonizare”, luptă împotriva nedreptăţilor, a corupţiei extinse, a exploatării şi violării drepturilor copiilor şi femeilor.
Este „o misiune profetică, deseori blocată de presiunea puterilor” care utilizează sectele creştine pentru a ataca Biserica catolică. Faţă de toţi cei care sunt interesaţi să reducă la tăcere vocea catolicilor, Instrumentum laboris îndeamnă la a avea „curaj profetic” pe calea trasată de Isus care-i prepară de discipoli „să trăiască împreună cu el persecuţia, insultele şi orice tip de dezonoare” pentru numele lui.