Dumnezeu face diferenţa şi ne face diferiţi. Curaj, îndrăzniţi decizii definitive! Episcopul Romei la întâlnirea cu tinerii angolezi

(RV – 21 martie 2009) „Aţi venit să-l întâlniţi pe Succesorul lui Petru şi, împreună cu mine, să proclamaţi înaintea tuturor bucuria de a crede în Isus Cristos şi de a reînnoi angajarea de a fi discipolii săi fideli în acest timp al nostru”.

Cu aceste cuvinte au fost salutaţi tinerii angolezi de către Episcopul Romei. Întâlnirea a avut loc sâmbătă, cu începere de la 16.30, pe stadionul „dos Coqueiros” (în traducere „doi palmieri”) din Luanda, capitala Angolei.

Evocând similara întâlnire cu Ioan Paul al II-lea care a avut loc în acelaşi oraş, Luanda, pe 7 iunie 1992, Benedict al XVI-lea le-a spus tinerilor: •„Cu trăsături puţin diferite, dar cu aceiaşi iubire în inimă, iată în faţa voastră actualul Succesor al lui Petru, care vă îmbrăţişează pe toţi în Isus Cristos”.
I-a salutat apoi pe tineri, „catolici şi necatolici, aflaţi în căutarea unui răspuns pentru problemele lor”.

„Întâlnirea cu tinerii face bine tuturor!” a exclamat, spunând şi de ce: „pentru că poartă cu sine atâta speranţă, atâta entuziasm, atâta dorinţă de a o lua de la capăt”, adăugând:
• „Prieteni tineri, voi păstraţi în voi înşivă dinamica viitorului. Vă îndemn să-l priviţi cu ochii apostolului Ioan: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou (…). Şi am mai văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei. Atunci am auzit un glas puternic de la tron, spunând: „Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii” (Ap 21, 1-3).

Despre acest viitor, asociat imaginii unui cer nou şi a unui pământ nou, Pontiful subliniază de două ori în discursul către tineri faptul că „Dumnezeu face diferenţa”, ba mai mult – spune – „ne face diferiţi, ne face noi”, promiţându-ne: „Iată, le fac pe toate noi” ( Ap 21,5). „Şi este adevărat!, continuă. „Ne-o spune Apostolul Paul”:
„Dacă cineva este în Cristos este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi” (2 Cor 5, 17-18). Şi insistă în a spune:
• „Prieteni care mă ascultaţi, viitorul este Dumnezeu!”.

A citat apoi versetul 4 din capitolul 22 al cărţii Apocalipsei: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor, iar moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”, anticipând astfel cuvintele intense adresate numeroşilor tineri angolezi care poartă pe trupurile lor efectele oribile ale violenţelor armate:
• „Văd aici prezenţi câteva mii de tineri angolezi mutilaţi în urma războiului şi a minelor; mă gândesc la nenumăratele lacrimi pe care mulţi dintre voi le-au vărsat pentru pierderea unor rude apropiate şi nu sunt greu de imaginat norii grei care acoperă încă cerul visurilor voastre… Citesc în inima voastră întrebarea îndoielnică pe care mi-o adresaţi: 'Aceasta este ceea ce avem. Ceea ce ne spui tu nu se vede' (…) Să ştiţi că Isus nu ne lasă fără răspuns; ne spune în mod clar un lucru: înnoirea începe din interior; veţi primi o forţă de Sus. Forţa dinamică a viitorului se află în voi”.
Vorbind despre forţa Duhului Sfânt care face să rodească bobul de grâu, Succesorul lui Petru le-a indicat tinerilor „noua Pâine, pâinea vieţii viitoare, Preasfânta Euharistie” care ne hrăneşte şi face să înflorească viaţa trinitară în inima oamenilor”.

Iată, în încheiere îndemnurile Pontifului către tinerii angolezi:
• „Eu vă spun: Curaj! Îndrăzniţi decizii definitive, pentru că într-adevăr sunt singurele care nu distrug libertatea, ci creează justa direcţie, consimţind de a merge mai departe şi de a realiza ceva important în viaţă. Fără îndoială, viaţa are valoare doar dacă aveţi curajul aventurii, încrederea că Domnul nu vă va lăsa niciodată singuri. Tineret angolez, lasă Duhul Sfânt liber înlăuntrul tău. (…)Cu încredere în această forţă, precum Isus, riscă saltul în aşa-zisul definitiv şi astfel oferă o posibilitate vieţii tale!”