Luanda: întâlnirea Papei cu autorităţile politice şi civile angoleze, şi membrii Corpului diplomatic după colocviul cu preşedintele Republicii

(RV - 20 martie 2009) Vineri după ceremonia de bun venit în Angola, Papa s-a transferat la sediul nunţiaturii apostolice din Luanda apoi la ora 17 a făcut o vizită de curtoazie preşedintelui Eduardo Dos Santos la palatul prezidenţial. Aici, după colocviul privat, prezentarea familiei, fotografiile oficiale şi schimbul de daruri, Preşedintele l-a însoţit pe Papa în salonul de onoare, unde au ţinut discursuri în prezenţa autorităţilor politice şi civile angoleze şi a membrilor Corpului diplomatic.

În cuvântul său Benedict al XVI-lea a contextualizat vizita şi a invitat responsabilii la un mai mare efort pentru dezvoltarea ţării şi a continentului. „După 27 de ani de război civil care a devastat această ţară, pace - a observat Pontiful - a început să prindă rădăcini, purtând cu sine roadele stabilităţii şi libertăţii. Eforturile palpabile ale guvernului depuse pentru a stabili infrastructurile şi reface instituţiile fundamentale pentru progresul şi bunăstarea societăţii au făcut să reînflorească speranţa între cetăţenii naţiunii. Nu lipsesc în diferite părţi ale ţării exemple de învăţători, lucrători sanitari şi funcţionari statali care, cu mici salarii, slujesc cu integritate şi devotament comunităţile umane; creşte numărul persoanelor angajate în activitatea de voluntariat în serviciul celor mai nevoiaşi.
• Angola ştie că a sosit pentru Africa timpul speranţei…Voi puteţi transforma continentul, eliberând poporul vostru de flagelul avidităţii, al violenţei şi dezordinii, conducându-l pe calea marcată de principiile indispensabile oricărei democraţii civile moderne: respectarea şi promovarea drepturilor omului, un guvern transparent, o magistratură independentă, o comunicare socială liberă, o administraţie publică onestă, o reţea de şcoli şi spitale care funcţionează în mod adecvat, şi determinarea fermă, înrădăcinată în convertirea inimilor, de a curma o dată pentru totdeauna corupţia”.
Papa a făcut apoi referinţă la rolul fundamental al abordării etice în privinţa dezvoltării. Nu este vorba doar de „o problemă teoretică”, ci de glasul care vine din adâncul oamenilor. „Cererea lor de la cei care slujesc politica, în administraţia publică, în agenţiile internaţionale şi în companiile multinaţionale este mai presus de toate aceasta: fiţi alături de noi în mod cu adevărat uman; însoţiţi-ne pe noi, familiile noastre, comunităţile noastre!”
• „Dezvoltarea economică şi socială a Africii cere coordonarea din partea guvernului naţional prin iniţiative regionale şi deicizii internaţionale. O atare coordonare presupune faptul ca naţiunile africane să fie văzute nu doar la destinatare ale planurilor şi soluţiilor elaborate de alţii. Africanii înşişi, lucrând împreună pentru binele comunităţilor lor, trebuie să fie agenţii principali ai dezvoltării lor”.
În această privinţă, - a observat Papa, există un număr din ce în ce mai mare de iniţiative eficiente care merită să fie susţinute. Dintre acestea Papa a menţionat „Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii”, Pactul asupra securităţii, stabilităţii şi dezvoltării Regiunii Marilor Lacuri, Kimberley Process, Publish What You Pay Coalition şi Extractive Industries Transparency: obiectivul lor comun este de a promova transparenţa, practicarea onestă a comerţului, buna guvernare. Cât priveşte comunitatea internaţională în ansamblul ei, Benedict al XVI-lea a subliniat că este de urgentă importanţă coordonarea eforturilor pentru a înfrunta chestiunea schimbărilor climatice, deplina şi justa realizare a angajamentelor pentru dezvoltare indicate de Doha round şi deopotrivă realizarea promisiunii ţărilor dezvoltate de multe ori repetată de a destina 0,7% din produsul intern brut ajutoarelor oficiale pentru dezvoltare. Această asistenţă este şi mai necesară astăzi din cauza dezordinii financiare mondiale în act; auspiciile Papei au fost ca ea să nu fie una din victimele sale în plus.
Episcopul Romei s-a oprit apoi asupra rolului, dar şi a situaţiei dificile a familiei. „Familia este fundamentul pe care este construit edificiul social” (Ecclesia in Africa,80). Numeroase presiuni se abat asupra familiei: nelinişti şi umiliri din cauza sărăciei, şomaj, boli, exil, pentru a menţiona doar câteva. Deosebit de revoltător este jugul oprimant al discriminării asupra femeilor şi fetelor, fără a mai vorbi despre practica de nedescris a violenţei şi exploatării sexuale care le pricinuieşte atâtea umiliri şi traume. Trebuie să menţionez şi o altă sferă de gravă preocupare: măsurile politice adoptate de aceia care, atraşi de mirajul de a face să înainteze „edificiul social”, îi periclitează însăşi bazele lui. Cât de amară este ironia acelora care promovează avortul între îngrijirile sănătăţii „materne”! Cât de deconcertantă este teza celora potrivit cărora suprimarea vieţii ar fi o chestiune de sănătate reproductivă (Cf Protocolul de la Maputo, art. 14)!”
• „Benedict al XVI-lea a subliniat apoi importanţa angajării Bisericii, care stă alături de cei mai săraci ai acestui continent. „Pot să vă asigur că ea, prin iniţiative diecezane şi nenumărate opere educative, sanitare şi sociale ale diferitelor Ordine călugăreşti, programe de dezvoltare susţinute de Caritas şi de alte organizaţii, va continua să facă tot ce îi este posibil pentru a susţine familiile - inclusiv cele lovite de efectele tragice ale maladiei SIDA - şi pentru a promova egala demnitatea egală între femei şi bărbaţi pe baza unei armonioase complementarităţi”.