Benedict al XVI-lea, la întâlnirea cu episcopii Camerunului: "în Anul Sf. Paul, să
redescoperim urgenţa de a vesti Evanghelia la toţi oamenii"
RV 18 mar 2009.Miercuri, a doua zi pentru Benedict al XVI-lea în
Camerun, în cadrul călătoriei sale apostolice în Africa, după baia de mulţime de marţi,
la sosirea pe aeroportul din capitala Yaoundé. În cursul dimineţii de
miercuri, Sfântul Părinte a efectuat o vizită de curtoazie la preşedintele Paul Biya,
după care s-a transferat la Biserica "Cristos Rege" din capitala ţării, unde a întâlnit
episcopii Camerunului. După amiază, Sfântul Părinte a prezidat rugăciunea Primelor
Vespere la solemnitatea Sf. Iosif în bazilica "Sf. Maria, Regina Apostolilor", la
care au participat episcopii, preoţii, persoanele consacrate, seminariştii, diaconii,
reprezentanţi ai mişcărilor bisericeşti precum şi exponenţi ai altor confesiuni creştine
din Camerun.
• "În acest an dedicat Sfântului Paul să ne amintim
de necesitatea urgentă de a vesti Evanghelia la toţi oamenii": a afirmat Benedict
al XVI-lea în discursul adresat episcopilor Camerunului, în cadrul întâlnirii cu păstorii
Ţării africane, miercuri, la biserica "Cristos Rege" din cartierul Tsinga al capitalei
Yaoundé. Biserica a primit de la Cristos mandatul de a vesti Evanghelia şi acesta,
a subliniat Sfântul Părinte, rămâne în continuare o prioritate căci numeroase sunt
încă persoanele care aşteaptă mesajul de speranţă şi iubire al credinţei. Împreună
cu Episcopii, a reluat Papa, şi comunităţile diecezane au fost trimise să dea mărturie
pentru Evanghelie, întru cât "activitatea misionară decurge în definitiv din însăşi
natura Bisericii" (Ad Gentes, 6). Ca să călăuzească şi să stimuleze Poporul
lui Dumnezeu în această îndatorire, Păstorii trebuie să fie ei înşişi, mai întâi de
toate, predicatorii credinţei ca să conducă la Cristos noi discipoli. Vestirea Evangheliei
este îndatorirea proprie a Episcopului, numit "catehetul prin excelenţă", care asemeni
Sf. Paul poate spune: 'Dacă vestesc Evanghelia nu am nici un motiv de laudă pentru
că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia' (1 Corinteni 9,16).
Pentru
a-şi asuma misiunea de evanghelizare şi de a răspunde la multiplele provocări ale
vieţii în lumea de azi, Păstorii Bisericii, dincolo de întâlnirile instituţionale,
trebuie să fie uniţi şi de o profundă comuniune între ei. • "Conştiinţa
vie a dimensiunii colegiale a slujirii voastre trebuie să vă inducă să realizaţi între
voi expresii multiple de fraternitate sacramentală, care merg de la ospitalitate şi
de la stima reciprocă, la diversele forme de atenţie în caritate şi colaborare concretă
(Pastores Gregis, 59)". Şi aici, Papa a îndemnat la o colaborare
efectivă între dieceze şi la o mai bună repartiţie a preoţilor. Această formă de solidaritate
apostolică se va extinde cu generozitate şi la necesităţile celorlalte Biserici locale
şi în particular ale Bisericilor de pe continentul vostru. "În acest fel se va vedea
şi mai clar că după exemplul celor care v-au adus mesajul evanghelic comunităţile
voastre creştine sunt ele însele o Biserică misionară".
• "Episcopul
şi preoţii săi sunt chemaţi să alimenteze relaţii de comuniune particulară,
întemeiate pe participarea lor specială la unica preoţie a lui Cristos, chiar dacă
în grade diferite". Calitatea legăturilor cu preoţii,
colaboratorii principali şi de nerenunţat ai episcopilor, este de cea mai mare importanţă.
Văzând în Episcopul lor un părinte şi un frate care îi iubeşte, care îi ascultă şi
îi sprijină la încercare, care acordă o atenţie deosebită la bunăstarea lor umană
şi materială, preoţii sunt încurajaţi să-şi îndeplinească slujirea lor cu demnitate
şi eficacitate. Exemplul şi cuvântul Episcopului lor este pentru ei un ajutor preţios
care îi face să pună în centrul slujirii lor viaţa spirituală şi sacramentală, încurajându-i
să descopere şi să trăiască tot mai adânc faptul că specificul păstorului este de
a fi mai presus de toate un om de rugăciune şi că viaţa spirituală şi sacramentală
este o bogăţie extraordinară ce ne-a fost dată pentru noi înşine şi pentru binele
poporului ce ne este încredinţat". Papa a invitat apoi Episcopii să vegheze "cu atenţie
deosebită la fidelitatea preoţilor şi a persoanelor consacrate" ca să persevereze
în vocaţia lor pentru o mai mare sfinţenie a Bisericii şi slava lui Dumnezeu. "Autenticitatea
mărturiei lor cere să nu existe nici o diferenţă între ceea ce ei învaţă şi ceea ce
ei trăiesc în fiecare zi".
De la preoţi, cuvântul Papei s-a îndreptat spre
seminarişti: • "În diecezele voastre, numeroşi tineri se prezintă
drept candidaţi la preoţie. Trebuie să-i mulţumim Domnului. Este esenţial să fie făcut
un discernământ serios. În acest scop, vă încurajez, în pofida dificultăţilor organizatorice
la nivel pastoral care uneori pot apărea, să daţi prioritate la selecţia şi formarea
formatorilor şi a directorilor spirituali". De la ei, a observat,
se cere să garanteze candidaţilor la preoţie "o formare umană, spirituală şi pastorală
solidă, care să facă din ei oameni maturi şi echilibraţi, bine pregătiţi pentru viaţa
preoţească".
Începând cu originile credinţei creştine în Camerun, a reluat
Benedict al XVI-lea, călugării şi călugăriţele au adus o contribuţie fundamentală
la viaţa Bisericii. Actuala dezvoltare a vieţii consacrate din Ţara africană a permis
manifestarea de carisme proprii ale Africii. Apoi, Sfântul Părinte a elogiat importanţa
cateheţilor, care numai în Camerun sunt mai mult de 18.700: • "În
slujirea voastră de a vesti Evanghelia, sunteţi ajutaţi şi de alţi operatori pastorali,
în particular de cateheţi. Ei au avut şi au încă un rol hotărâtor la evanghelizarea
Ţării voastre. Le mulţumesc pentru generozitatea şi fidelitatea lor faţă în slujirea
Bisericii". Prin intermediul lor se realizează o înculturare
autentică a credinţei. Formarea lor umană, spirituală şi doctrinală este aşadar esenţială.
Sprijinul material, moral şi spiritual pe care păstorii îl oferă ca să-şi îndeplinească
misiunea lor în bune condiţii de viaţă şi de muncă, este şi pentru ei semnul prin
care Biserica recunoaşte importanţa efortului lor în raport cu vestirea Evangheliei
şi dezvoltarea credinţei".
O atenţie specială în discursul Papei a fost acordată
familiei. Dificultăţile aduse de impactul modernităţii şi de secularizare asupra societăţii
tradiţionale, reprezintă un imbold de a păstra cu determinare valorile fundamentale
ale familiei africane, considerând evanghelizarea acesteia una din priorităţile pastorale.
Promovarea pastoralei familiale, a subliniat Pontiful, presupune o mai bună înţelegere
cu privire la natura, demnitatea şi rolul căsătoriei care cere o iubire indisolubilă
şi stabilă.
• "Liturgia ocupă un loc important în manifestarea
credinţei comunităţilor voastre". De obicei, a observat Papa, celebrările
au loc într-un climat de festivitate şi bucurie, manifestând fervoarea credincioşilor
care gustă fericirea de a sta împreună, ca Biserică, pentru a-i aduce laudă Domnului.
"Este esenţial ca bucuria astfel manifestată să nu fie un obstacol ci un mijloc de
a intra în dialog şi comuniune cu Dumnezeu, prin intermediul unei interiorizări efective
a structurilor şi cuvintelor din care se compune liturgia, în aşa fel încât să traducă
ceea ce se întâmplă în inima credincioşilor, în uniune adevărată cu toţi participanţii.
Demnitatea celebrărilor, mai ales când acestea se desfăşoară cu un mare aflux de participanţi,
este un semn elocvent".
În continuarea discursului adresat episcopilor camerunezi,
Benedict al XVI-lea s-a referit la "răspândirea sectelor şi a mişcărilor esoterice"
care alături de influenţa crescândă a unei religiozităţi superstiţioase şi a relativismului,
sunt un nou imbold la formarea tinerilor şi adulţilor, în particular a lumii universitare
şi intelectuale. În acest sens, Papa a elogiat eforturile Institutului Catolic de
la Yaoundé care împreună cu toate instituţiile ecleziale şi-au propus să facă accesibil
tuturor Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţătura Bisericii. La fel, numeroasele asociaţii
de laici şi asociaţiile feminine sunt un semn al lucrării Duhului Sfânt în inima credincioşilor.
În contextul actual al globalizării, a observat Sfântul Părinte, Biserica
are un interes particular faţă de persoanele mai sărace: • "Misiunea
Episcopului îl solicită să fie principalul apărător al drepturilor celor săraci, să
sprijine şi să ajute exerciţiul carităţii, manifestare a iubirii Domnului faţă de
cei mai mici". "Este şi datoria creştinilor, în special a laicilor cu responsabilităţi
sociale, economice şi politice, de a se lăsa călăuziţi de doctrina socială a Bisericii,
pentru a contribui la construcţia unei lumi mai juste în care fiecare să poată trăi
cu demnitate".
În fine, Benedict al XVI-lea a mulţumit încă o dată episcopilor
pentru "primirea călduroasă, semn al generoasei ospitalităţi africane", şi a invocat
Binecuvântarea sa Apostolică prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, venerată
cu titlul de "Doamna Noastră a Africii".