IPS Ioan Robu despre întâlnirea de la Roma pe tema comunicaţiilor sociale: schiţarea
unui nou document
(RV - 15 martie 2009) Schimbările în domeniul tehnologiilor şi în cultura comunicaţiilor:
aceasta a fost tema seminarului internaţional care de luni 9 până vineri 13 martie
a reunit la Roma episcopii responsabili pentru sectorul pastoral al comunicaţiilor
în cadrul Conferinţelor episcopale din toată Biserica catolică. Întâlnirea promovată
de Consiliul Pontifical al Comunicărilor Sociale a pornit de la mesajul Papei pentru
cea de-a 43-a Zi mondială a comunicărilor sociale care anul acesta va fi marcată la
24 mai pe tema: „Noi tehnologii, noi relaţii. Promovarea unei culturi de
respect, de dialog şi de prietenie”. Comunicarea globală, care poate prezenta
capcane, distorsiunii sau superficialitate, constituie în mod inevitabil o provocare
de care nu se poate face abstracţie. Cei aproximativ o sută de episcopi din toată
lumea, responsabili pentru pastorala comunicaţiilor au aprofundat timp de o săptămână
cu ajutorul unei echipe de experţii internaţionali de la diferite universităţi pontificale,
importanţa artei comunicării şi potenţialul ei de „bombă mediatică”. Aceasta poate
fi constructivă sau distructivă, de aceea e nevoie de o pregătire specială încă din
seminarii.
În legătură cu finalităţile acestui „curs intensiv” în
domeniul comunicaţiilorsociale, să-l ascultăm pe ÎPS
Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, preşedinte al
Conferinţei episcopilor catolici din România şi responsabil
pentru sectorul pastoral al comunicaţiilor sociale: • Toată concentrată
pe noile mijloace de comunicare, întâlnirea de la Roma a episcopilor din toate Conferinţele
episcopale din lume a fost un eveniment, cu siguranţă, care face şi va face istorie.
Ce s-a întâmplat acum la Roma seamănă cu ceea ce episcopii lumii au trăit la Conciliul
Vatican II când au compus şi ulterior aprobat decretul conciliar Inter mirifica.
Acum la Roma nu s-a redactat vreun document, dar s-a început - putem spune - schiţarea
unui document care să ducă mai departe evoluţia gândirii şi practicii Bisericii în
privinţa noilor mijloace de comunicare, aşa cum a fost reflectată în documentele Inter
mirifica din 1963, de care am amintit deja, Communio et Progressio din
1971 şi Aetatis novae din 1992. Ar fi vorba deci de un nou document de bază
despre noile mijloace de comunicare, menit să adopte un limbaj simplu, să facă o trecere
în revistă a mijloacelor de comunicare socială, să schiţeze un program de formare
a tuturor celor care lucrează în pastoraţie - preoţi, persoane consacrate, laici,
să promoveze comuniunea în Biserică, să pună accent pe mărturia catolică, aşa încât
identitatea noastră să fie clară. În acelaşi timp, documentul ar urma să dea mare
atenţie tinerilor, limbajului lor şi capacităţii lor de a fi protagoniştii „erei digitale”,
acordând mare importanţă însă responsabilităţii, aspectului etic şi moral în folosirea
mijloacelor de comunicare, respectând drepturile religioase şi libertatea de expresie.
Noile mijloace de comunicare sunt o şansă pentru Biserică, pentru comuniunea pe care
se bazează şi care nu poate exista fără comunicare. Comunicarea este izvor de creştere.
Cum va creşte Biserica noastră mâine? Răspunsul depinde de felul în care vor fi folosite
aceste mijloace noi de comunicare”.