Deschis joi la Roma, se încheie duminică "Jubileul Paulin al Universitarilor": participă şi reprezenetanţi de la Universitatea din Bucureşti

(RV - 13 martie 2009) Credinţă şi cultură în dialog pentru a pune bazele unui nou umanism: este provocarea pusă lumii academice de Jubileul Paulin al universitarilor, profesori şi studenţi. Promovată de Congregaţia pentru Educaţia Catolică, Consiliul Pontifical al Culturii şi Oficiul pentru pastorala universitară din cadrul Vicariatului de Roma, iniţiativa a demarat joi în Capitoliu prin Forumul internaţional al Universităţilor pe tema „Evanghelie şi cultură pentru un nou umanism”, şi va culmina duminică 15 martie printr-o concelebrare euharistică prezidată de cardinalul Zenon Grocholewski, prefect al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică şi cu profesiunea de credinţă făcută de universitari în bazilica papală Sfântul Paul din afara Zidurilor la mormântul Apostolului Neamurilor.

Amintim că la Jubileul Paulin al universitarilor participă şi reprezentanţi din România, între care, din capitală prof. Mihaela Voicu şi prof. Violeta Barbu, preotul Iosif Tiba, capelan al universitarilor catolici şi pr. prof. Isidor Mărtincă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică de la Universitatea din Bucureşti.

Purtarea luminii Evangheliei în cultura contemporan, pentru ca Adevărul asupra omului să fie dezvăluit de credinţă să poată fundamenta şi călăuzi progresul ştiinţelor în direcţia unui nou umanism. Jubileul Paulin al universitarilor lansează lumii academice o provocare curajoasă: înfruntarea crizei modernităţii promovând o revoluţie culturală propriu-zisă care să recunoască drept falsă, reductivă şi înşelătoare dihotomia dintre credinţă şi raţiune, între dimensiunea transcendentă a existenţei şi realitatea empirică, între recunoaşterea locului central al lui Dumnezeu în istoria omului şi un umanism autentic, între libertatea umană şi dreptul divin, pentru a valoriza mai degrabă contribuţia doctrinei sociale al Bisericii la o mai profundă înţelegere a realului şi a da mărturie despre rodnicia istorică a întâlnirii dintre credinţă şi raţiune.

Cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone:
• „Încă de la origini întâlnirea Evangheliei cu cultura s-a realizat nu numai prin manifestările sale istorice, cum este tocmai civilizaţia unui popor, dar şi, şi mai ales prin nucleul său generator, care este omul care caută adevărul, din moment ce Evanghelia nu se identifică cu nici o cultură specifică, dar le însufleţeşte, le promovează pe toate din interior”.
Citând discursul Papei către profesorii europeni ţinut în iunie anul trecut, cardinalul Bertone a adăugat:
• „Dintotdeauna credinţa creştină nu poate să fie închisă în lumea abstractă a teoriilor, dar trebuie să coboare într-o experienţă istorică concretă care să atingă omul în adevărul său cel mai profund al existenţei sale. Vestirea Evangheliei, de fapt, nu este propunerea unei idei sa a unei etici, ci întâlnirea cu o persoană care este fundamentul realităţii cosmice şi istorice, De aceea evanghelizarea nu se pune niciodată în contrast cu cultura diferitelor civilizaţii, dar le întâlneşte pe toate pentru a le ajuta cu realismul propriei credinţe în opera mântuitoare a lui Cristos şi pentru a susţine dezvoltarea culturii astfel ca fiecare civilizaţie să se poată elibera de prejudecăţile şi de manipulările ideologice”.
O misiune ce trece prin elaborarea unor propuneri culturale inedite, capabile de a reînnoi din interior disciplinele ştiinţifice spre a le conduce la căutarea Adevărului şi a Binelui omului, şi contribui la realizarea unui nou umanism.

Mons. Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii:
• „Cultura în mod cert are în faţa sa atâtea parcursuri, dar credinţa are sarcina de a arăta unele parcursuri transcendente, unele căi ulterioare care dau răspunsuri la întrebări capitale dintr-un alt unghi comparativ cu răspunsurile pe care le poate da arta, cultura, filozofia, cercetarea umană”.
O reînnoire a culturii - explică - care se face oglindă a întrupării lui Cristos:
• „Fraza fundamentală a Evanghelie lui Ioan, Cuvântul s-a făcut trupă, vrea să spună că Eternul, Infinitul, Divinul, Absolutul, Transcendentul se fac mărginit, contingent istoric, spaţial, relativ, intră în trup, în istoria omului. Cuvântul prin excelenţă devine cuvintele culturii umane”.
O propunere a aculturaţiei Evangheliei care se dovedeşte a fi un antidot împotriva crizei modernităţii, care - observă mons. Ravasi - oferă deci o preţioasă oportunitate de creştere pentru întreaga societate:
• „Criza modernităţii este pe de o parte desigur semn şi al unei drame şi semn al unui soi de descompunere în unele cazuri. Avem dispersia valorilor, dizolvarea punctelor ferme, avem incertitudinea, avem şi dramele de tip economic, care trag după sine societatea contemporană, care îşi făcea iluzia că află în sine toate răspunsurile. Dar pe de altă parte, este şi un mare moment fecund. Aşa cum în experienţa umană durerea devine aproape ca o gestaţie - un scriitor american, Saul Bellow, spunea că durerea rupe somnul raţiunii, adică face să se retrezească inteligenţa omului, la fel în acelaşi mod putem spune că criza modernităţii poate deveni o bază fecundă pentru a găsi alte răspunsuri la acele întrebări eterne pe care umanitate şi le pune”.

O creştere care - remarcă preşedintele departamentului vatican al culturii - se concretizează în tendinţa spre Bine şi totodată în căutarea Adevărului, a Frumuseţii şi tocmai în legătura profundă dintre Bun, Adevărat şi Frumos se exprimă unitatea ştiinţelor, care toate împreună identifică o singură cale de cunoaştere pentru umanitate.