Benedict al XVI-lea la Mănăstirea Sfânta Francisca Romana la Tor de' Specchi: comunităţile contemplative, plămâni spirituali ai societăţii

(RV – 9 martie 2009) După vizita la Capitoliu, la Primăria Romei, Sfântul Părinte a mers la mănăstirea Sfânta Francisca Romana la Tor de' Specchi, din imediata vecinătate a Primăriei. În capela corului monastic a avut loc un moment de adoraţie euharistică şi de veneraţie a moaştelor Sfintei Francisca Romana, a cărei memorie liturgică se celebrează pe 9 martie. Benedict al XVI-lea a ţinut un discurs, precedat de salutul călugăriţei Maria Camilla Rea, superioara mănăstirii.

Sfântul Părinte a omagiat-o pe „cea mai romană dintre Sfinte” de la a cărei canonizare se sărbătoresc patru secole. Papa a vorbit despre „devotamentul total al acestei sfinte faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele”. Era căsătorită, mamă a trei copii şi fondatoare a Oblatelor de la Tor de' Specchi, făcând să ia naştere între 1300 şi 1400 o originală experienţă în care tăcerea şi rugăciunea sunt strâns legate de muncă:

• „Contemplare şi acţiune, rugăciune şi slujire caritativă, ideal călugăresc şi angajament social: toate aceste aspecte au găsit aici „un laborator” bogat în roade, în strânsă legătură cu călugării Olivetani de la Santa Maria Nova. Adevăratul motor al operelor care s-au realizat aici în decursul timpurilor a fost inima Sfintei Francesca, în care Duhul Sfânt a revărsat darurile sale speciale, suscitând în acelaşi timp multe iniţiative benefice”.

Mănăstirea Sfânta Francisca Romana – a subliniat Papa – este caracterizată de un „echilibru unic între viaţa religioasă şi cea laică, între viaţa în lume şi cea dinafara lumii”; mănăstirea „se află în inima oraşului”, reprezentând aproape „un simbol al necesităţii de a readuce în centrul convieţuirii civile dimensiunea spirituală, pentru a da un sens deplin multitudinii activităţilor fiinţei umane”.


„Adevăratul edificiu pe care lui Dumnezeu îi place să-l construiască este viaţa sfinţilor” – a continuat Papa – şi „chiar în zilele noastre, Roma are nevoie de aceste femei sfinte…”

• „Femei capabile de reculegere şi de slujire generoasă şi discretă; femei care ştiu să asculte Păstorii, dar şi să-i susţină şi să-i stimuleze prin sugestii maturizate în colocviul cu Cristos şi în experienţa directă în domeniul carităţii, al asistenţei bolnavilor, a celor marginalizaţi şi a minorilor aflaţi în dificultate. Este darul unei maternităţi care se identifică cu dăruirea călugărească, după modelul Preacuratei Fecioare Maria. Inima Preacuratei este mănăstirea în care Cuvântul Domnului continuă să vorbească în tăcere, şi în acelaşi timp este cuptor de caritate care îndeamnă la gesturi curajoase şi la milostenie perseverentă şi ascunsă”.

Aici serviciul audio: