Rugăciunea autentică de Postul Mare ca "transfigurare"; respect pentru demnitatea femeii; călătoriile apostolice în Africa şi în Ţara Sfântă înredinţate de Papa rugăciunii credincioşilor la întâlnirea "Angelus" (text)

(RV - 8 martie 2009) În duminica a II-a a Postului Mare când la Liturghie se citeşte episodul Schimbării la Faţă a lui Isus pe muntele Tabor, Piaţa San Pietro era scăldată puternic de soarele de primăvară. Mii de credincioşi, romani şi pelerini, inundaţi de lumină s-au aflat la amiază în hemiciclul colonadelor lui Bernini ca să asculte cuvântul de zidire spirituală al episcopului Romei, succesorul lui Petru şi să se roage împreună antifonul marian Îngerul Domnului.

Încheiată sâmbătă dimineaţă săptămâna Exerciţiilor spirituale de Postul Mare urmate în Vatican împreună cu colaboratorii apropiaţi din Curia Romană, Papa a comparat timpul de reculegere şi rugăciune al Exerciţiilor cu experienţa trăită de cei trei apostoli conduşi de Isus pe un munte înalt unde au fost martori ai misterului Schimbării la Faţă.
Benedict al XVI-lea a ţinut să sublinieze că misterul transfigurării este în mod esenţial o experienţă de rugăciune, care în culmea ei devine izvor de lumină interioară atunci când "spiritul omului aderă la cel al lui Dumnezeu şi voinţele lor se contopesc pentru a forma aproape un tot".
Papa a invitat credincioşii să găsească momente prelungite de rugăciune în Postul Mare, chiar, de e posibil, momente de adevărate Exerciţii spirituale pentru revizuirea vieţii.

După recitarea rugăciunii „Angelus”, papa Benedict - fiind 9 martie - a elogiat demnitatea femeii şi a îndemnat la deplin respect pentru capacităţile ei, recunoscând aportul imens adus în tăcere pentru binele umanităţii şi pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Pontiful a anunţat apoi cele două călătorii apostolice pe care le va face în Africa, în luna martie şi apoi la începutul lunii mai în Ţara Sfântă, încredinţându-le rugăciunii credincioşilor cărora le-a cerut sprijinul spiritual pentru ca Dumnezeu să-l însoţească şi să-i copleşească cu harurile sale pe toţi cei pe care îi va întâlni în drumul său.

Iată alocuţiunea Papei, şi textele salutului şi anunţării călătoriilor apostolice în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori.
Zilele trecute, cum ştiţi, am făcut Exerciţii spirituale împreună cu colaboratorii mei din Curia Romană. A fost o săptămână de tăcere şi de rugăciune: mintea ţi inima au putut să se dedice în întregime lui Dumnezeu, ascultării Cuvântului său, meditării misterelor lui Cristos. Făcând proporţiile cuvenite, puţin ceea ce s-a întâmplat apostolilor Petru, Iacob şi Ioan când Isus i-a purtat cu el pe un munte înalt, la o parte, ei singuri, şi în timp ce se ruga s-a „transfigurat”: faţa şi persoana sa arătau luminoase, strălucitoare. Liturghia repropune acest renumit episod tocmai azi, în a doua duminică din Postul Mare (cf Mc 9,2-10). Isus voia ca ucenicii săi, în special cei care trebuiau să aibă responsabilitatea de a conduce Biserica în faza naşterii ei, să facă o experienţă directă a slavei sale divine, pentru a înfrunta scandalul crucii. Într-adevăr, când va veni ceasul trădării şi Isus se va retrage ca să se roage în Ghetsemani, îi va ţine aproape pe aceiaşi Petru, Iacob şi Ioan, cerându-le să vegheze şi să se roage cu El (cf Mt 26,28). Ei nu vor reuşi, dar harul lui Cristos îi va susţine şi îi va ajuta să creadă în Înviere.
Ţin să subliniez că Schimbarea la Faţă, Transfigurarea lui Isus a fost în mod substanţial o experienţă de rugăciune (cf Lc 9,28-29). Rugăciunea, de fapt, atinge culmea ei, şi de aceea devine izvor de lumină interioară, când spiritul omului aderă la cel al lui Dumnezeu şi voinţele lor se contopesc pentru a forma aproape un tot. Când Isus s-a urcat pe munte, s-a scufundat în contemplarea planului de iubire al Tatălui, care îl trimisese în lume pentru a salva umanitatea. Alături de Isus a apărut Ilie şi Moise, pentru a arăta că Scripturile Sacre erau concorde în a anunţa misterul Paştelui, şi anume că Cristos trebuia să sufere şi să moară pentru a intra în slava sa (cf Lc 24,26.46). În acel moment Isus a văzut profilându-se înaintea sa Crucea, extremul sacrificiu necesar pentru a ne elibera pe noi de stăpânirea păcatului şi a morţii. Şi în inima sa, încă o dată, a repetat propriul său „Amin”. A spus „da”, iată-mă, facă-se, o Tată, voinţa ta de iubire. Şi aşa cum se petrecuse după Botezul în Iordan, au venit din Cer semnele complăcerii lui Dumnezeu Tatăl: lumina, care l-a transfigurat pe Cristos şi glasul care l-a proclamat „Fiul iubit” (Mc 9,7).
Împreună cu postul şi pomana, rugăciunea formează structura fundamentală a vieţii noastre spirituale. Dragi fraţi şi surori, vă îndemn să găsiţi în acest timp al Postului Mare momente prelungite de tăcere, dacă e posibil, chiar de retragere, pentru a revizui propria viaţă în lumina planului de iubire al Tatălui ceresc. Lăsaţi-vă călăuziţi în această ascultare mai intensă a lui Dumnezeu de Fecioara Maria, maestră şi model de rugăciune. Ea, chiar în întunericul profund al pătimirii lui Cristos, nu a pierdut ci a păstrat în sufletul ei lumina Fiului divin. De aceea o invocăm ca Mamă a încrederii şi a speranţei!

După rugăciunea „Angelus”, papa Benedict al XVI-lea a elogiat demnitatea femeii şi a anunţat cele două călătorii, cea din martie în Camerun şi în Angola, în Africa, şi cea din luna mai în Ţara Sfântă.


Data de azi - 8 martie - ne invită să reflectăm asupra condiţiei femeii şi să reînnoim angajamentul, ca întotdeauna şi pretutindeni fiecare femei să poată trăi şi manifesta în plinătate propriile capacităţi obţinând deplin respect pentru demnitatea ei. În acest sens s-au exprimat Conciliul Vatican II şi magisteriul pontifical, în special Scrisoarea apostolică Mulieris dignitatem a slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea (15 august 1988). Mai mult decât documentele înseşi, valorează însă mărturiile Sfinţilor; şi epoca noastră a avut-o pe cea a Maicii Tereza din Calcutta: fiică umilă a Albaniei, devenită, prin harul lui Dumnezeu, exemplul pentru toată lumea în exerciţiul carităţii şi în serviciul promovării umane. Câte alte femei lucrează în fiecare zi, în ascuns, pentru binele umanităţii şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu! Asigur azi rugăciunea mea pentru toate femeile, pentru ca să fie din ce în ce mai respectate în demnitatea lor şi valorizate în capacităţile lor pozitive.

Apoi încredinţarea călătoriilor rugăciunii credincioşilor:

Dragi fraţi şi surori, în climatul de rugăciune mai intensă care marchează Postul Mare, încredinţez amintirii voastre cele două călătorii apostolice pe care, cu voia lui Dumnezeu, la voi efectua curând. Săptămâna viitoare, de la 17 la 23 martie, mă voi duce în Africa, mai întâi în Camerun şi apoi în Angola, pentru a manifesta apropierea concretă a mea şi a Bisericii faţă de creştinii şi populaţiile acelui continent care îmi este deosebit de drag. Apoi, de la 8 la 15 mai voi face un pelerinaj în Ţara Sfântă pentru a cere de la Domnul, vizitând locurile sfinţite de trecerea sa pământească, preţiosul dar al unităţii şi păcii pentru Orientul Mijlociu şi pentru întreaga umanitate. Încă de acum, contez pe sprijinul spiritual al vostru al tuturor, pentru ca Dumnezeu să mă însoţească şi să copleşească cu harurile sale pe toţi cei pe care îi voi întâlni în drumul meu.

Au urmat saluturile particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.