Dialog între ştiinţă şi raţiune la Congresul asupra evoluţiuonismului la Universitatea Pontificală Gregoriană

(RV - 5 martie 2009) Nu există contradicţie între teoriile evoluţioniste şi doctrina catolică a Creaţiei. Acesta este unul din punctele de plecare asupra cărora sunt de acord oameni de ştiinţă, filozofi şi teologi reuniţi joi dimineaţă la Universitatea Pontificală Gregoriană pentru Congresul internaţional cu tema „Evoluţie biologică. Fapte şi teorii” organizat sub patronajul Consiliului Pontifical la Culturii, la împlinirea celor 150 de ani de la apariţia cărţii Originea speciilor a lui Charles Darwin. Despre necesitatea „de a încrucişa privirile” între ştiinţă şi credinţă”, adică posibilitatea de întâlnire a unor puncte de vedere diferite referitoare la acelaşi obiect, a vorbit tocmai preşedintele departamentului vatican al culturii, arhiepiscopul Gianfranco Ravasi intervenind la dezbatere. „Sunt priviri care examinează realitatea din unghiuri diferite - a precizat - dar sunt lecturi ale aceleiaşi realităţi”.

Este convins de necesitatea acestei confruntări şi unul din conferenţierii reuniunii, zoologul italian Ludovico Galleni, de la Universitatea din Pisa:
• „Toate ocaziile în care există posibilitatea de a se confrunta liber - oameni de ştiinţă, filozofi şi teologi - trebuie totdeauna considerate extrem de pozitive. Evident, de la evoluţie, vine o viziune fundamentală despre lume şi despre viaţă, care interpelează atât filozofia cât şi teologia. În documentele Conciliului Vatican I, în constituţia „Gaudium et spes” despre Biserică în lumea contemporană, se vorbeşte despre autonomia legitimă a ştiinţei iar descoperirile ştiinţei sunt unul din instrumentele care permit să se construiască adevărul despre om, şi este, ceea ce facem”.

Unul dintre punctele în care tocmai ştiinţa, interpelează, oarecum teologia, este legat de teoria evoluţiei, cel care, potrivit ideilor lui Darwin, s-ar putea aplica la om văzând în el un produs al întâmplării…
• „Mai întâi trebuie să înţelegem ce vrea să spună cazualitate, din întâmplare; că există şi mecanisme aleatorii, în cadrul mecanismelor evolutive, şi a instrumentelor pe care ştiinţa, cu toate avantajele şi limitele ei, caută să le folosească pentru a descrie acest eveniment, constatat de acum ca cert, care este evoluţia, e bine, - adică există şi aspecte în parte aleatorii. Aceasta însă, devine un element de reflecţie: a vedea în aceste elemente, chiar aleatorii, un soi de demonstraţie a unei metafizici a întâmplării, evident, ne lasă puţin perplecşi. A reflecta asupra faptului că există şi elementul aleatoriu, întâmplător - şi că acesta este unul din semnele că valoarea fundamentală a universului este libertatea, un univers creat pentru a primi creatura liberă - acesta mi se pare în schimb un lucru foarte frumos, o sugestie importantă pe care ştiinţa o dă teologiei şi filozofiei.

Dezbaterea care va fi anul acesta - şi există deja în acest an - în legătură cu aniversarea lui Galileo Galiei şi aceasta asupra aniversării lui Darwin, sunt desigur dezbateri ce pot reaşeza pe noi modele mai moderne, dialogul dintre ştiinţă şi credinţă. Presupusul este mereu acelaşi, cel al dorinţei de a se confrunta?
• „Dar dorinţa de a se confrunta, există oricum, Chiar şi ateul militant, când lucrează asupra unei teorii, reproduce ideile sale şi deci nu se bazează numai pe observaţii şi experimente dar şi pe ideile sale de ateu militant. Nu se vede pentru ce credinciosul nu ar trebui să confrunte şi să se confrunte cu ideile proprii. Deci acest aspect, care este unui filozofic, îl au amândoi; nu e vorba că prin definiţie omul de ştiinţă trebuie să fie un anumit tip iar cel care crede e unul care amestecă în mod individual lucrurile. Amestecurile există în orice caz, important este a cunoaşte instrumentele datorită cărora aceste amestecuri, în loc să fie confuzii, sunt instrumente pentru a înţelege mai bine.