Pentru luna martie, Benedict al XVI-lea cere credincioşilor să se roage pentru ca creştinii catolici din China să fie instrument de unitate, comuniune şi pace

RV 03 mar 2009. La intenţia misionară de rugăciune pentru luna martie Sfântul Părinte cere credincioşilor să se roage "pentru ca episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii laici ai Bisericii Catolice din Republica Populară China, în lumina scrisorii care le-a fost adresată, să se implice în a fi semn şi instrument de unitate, de comuniune şi de pace".

Intenţia lunii martie încredinţată de Benedict al XVI-lea Apostolatului Rugăciunii reînnoieşte deci atenţia faţă de Biserica din China şi face referinţă la Scrisoarea trimisă catolicilor chinezi în luna mai 2007. Redacţia centrală l-a contactat în acest sens pe părintele Giancarlo Politi, expert în sinologie din cadrul Institutului Pontifical Misiuni Externe:
• "Prin acea Scrisoare Papa se adresează pentru prima dată în mod direct episcopilor din China, un episcopat care în mare parte este de acum în comuniune cu Scaunul Apostolic. Papa a scos la vedere şi a pus pe masă toate problemele care ani la rând au făcut să sufere comunitatea catolică din China. Nu trebuie să uităm că Biserica din China trăieşte sub presiune continuă, drept care atitudinile pe care cineve le poate asuma, devin întotdeauna dificile şi ambivalente".

Pe de altă parte, în Scrisoarea sa Benedict al XVI-lea se adresează şi autorităţilor civile de la Beijing.
• "Într-adevăr, se adresează în al doilea rând şi autorităţilor civile. Trebuie spus că în interiorul societăţii chineze, nu totul este paşnic. Nu trebuie să uităm că guvernul de la Beijing, este astăzi la conducere în virtutea unei revoluţii de la care au trecut de acum 60 de ani".

Scrisoarea Papei pune accentul pe iertare, reconciliere şi valoarea unităţii, ceea ce nu este atât de uşor în contextul din China…
• "Sigur că nu e uşor pentru că nu e uşor să asiguri coexistenţa a două entităţi: pe de o parte, exigenţa de libertate, de gestiune a propriei libertăţi, iar pe de alta, aceea de a avea un guvern puternic. Papa afirmă acest lucru în mod vădit. Dar cu aceeaşi claritate, spune că trebuie conjugate cele două exigenţe: afirmarea adevărului din partea Bisericii dar şi afirmarea libertăţii suverane şi a unicităţii de politică impusă de guvern".

S-ar putea face un prim bilanţ în ce priveşte roadele aduse de această Scrisoare în rândul catolicilor chinezi?
• "Nu, încă nu e posibil, trebuie să abandonăm graba rezultatelor, nu se pot obţine rezultate de la o zi la alta. Scrisoarea rămâne un pilon important, o platformă pe baza cărei într-o zi sau alta, care sperăm să fie cât mai curând posibil, se va putea închega un dialog. Cu toate acestea, în societatea chineză este încă în vigoare politica paşilor mărunţi atunci când e vorba de a cuceri noi spaţii de libertate şi colaborare".

S-a spus că Papa a dat dovadă de curaj când a semnat această Scrisoare în prima persoană...
• "Fără îndoială! Cred că Scrisoarea Papei era un act necesar, tocmai pentru a clarifica anumite lucruri în interiorul Bisericii, în sânul societăţii, atât pentru cei care privesc din afară cât şi pentru cei care trăiesc în Republica Populară China. Dar dincolo de acest fapt, nu se poate pretinde ca China să fie dezinteresată faţă de o declaraţie sau o luare de poziţie din partea Papei. Este nevoie de timp".

Aici, serviciul audio: