Continuă exerciţiile spirituale în Vatican. Mons. Nozza, directorul Caritas, Italia: Cuvântul lui Dumnezeu ascultat duce la cuvântul trăit în semn de solidaritate

(RV - 3 martie 2009) Vestirea lui Cristos răstignit şi înviat şi înţelegerea Sfintelor Scripturi au constituit obiectul celor două meditaţii expuse marţi dimineaţă de cardinalul Francis Arinze la exerciţiile spirituale de Postul Mare în curs în Vatican cu participarea Papei şi a colaboratorilor săi cei mai apropiaţi din diferitele departamente ale Curiei Romane: prefecţi şi secretari de Congregaţii, preşedinţi şi secretari de Consilii şi Comisii pontificale. Exerciţiile spirituale, care se desfăşoară în capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic, au început duminică seară 1 martie şi se încheie cu ultima meditaţie de sâmbătă dimineaţă 7 martie. Postul Mare este perioada liturgică în care Biserica invită credincioşii să însoţească ascultarea mai atentă a Cuvântului lui Dumnezeu cu o mai mare disponibilitate în ceea ce priveşte ajutorarea celor care se confruntă cu lipsuri la nivel personal şi social.

În acest sens, să ascultăm reflecţia mons. Vittorio Nozza, directorul organizaţiei Caritas din Italia.
• „Întrevăd în special importanţa de a ţine mereu strâns legate între ele cele trei mari dimensiuni ale existenţei noastre creştine: ascultarea, primirea Cuvântului.. celebrarea şi participarea la Euharistie. Toate constituie momentul în care se devine conştienţi - pe de o parte - de faptul de a fi iubiţi, pătrunşi de harul gratuit al lui Dumnezeu şi - pe de alta - de participarea la viaţa bisericească şi socială: relaţiile, întâlnirea, ascultarea, atenţia faţă de situaţiile zilnice în care ajungem să trăim întâlnind diferite persoane. Toate acestea cer, evident, o mare implicare prin gesturi concrete, acţiuni, fapte ce pot fi realizate în sensul marelui capitol 25 din Evanghelia după Sfântul Matei: ’căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine’, dar şi ca modalitatea cea mai frumoasă de a trăi fraternitatea în Biserică şi în societate”.

În ceea ce priveşte pomana, - spune Papa - sunt importante paginile dedicate marii colecte în favoarea fraţilor săraci. Dar, adaugă că dragostea este culmea vieţii celui care crede, legătura desăvârşirii. Este aspectul ce trebuie descoperit încă şi azi de cei care cred sau nu…
• „Cred că aceasta este cartea învingătoare, mai ale într-o societate obosită de atâtea apeluri, de multiple propuneri care ne bombardează în fiecare zi. Cred că cea a iubirii primite de la Dumnezeu - în gratuitatea sa dar exprimată şi de gesturile şi cuvintele noastre - poate vi cartea câştigătoare într-o societate care are nevoie mai ales de semne, E vorba de semne precum cele demonstrate de persoane pătrunse de bunătate, de simţământul fraternităţii în aşa măsură încât, în orice context, în orice situaţie sunt în măsură să răspândească un mesaj altminteri greu de transmis prin Cuvântul sau semnele sacramentale. În schimb, într-un mod mai normal şi mai simplul, poate fi purtat prin faptele noastre de fiecare zi şi gesturi de atenţie”.

Rugăciunea şi postul, sunt bune dar nu trebuie uitată importanţa pomenii în această perioadă a Postului Mare…
• „Se riscă a face două lucruri bune, precum rugăciunea şi postul, fără a traduce apoi aceste două mari acţiuni ale vieţii creştine într-o relaţie vizibilă faţă de proprii fraţi şi surori. Dumnezeu ne invită la întâlnirea cu El în rugăciune. Ne invită la o relaţie mai senină, sobră, esenţială cu noi înşine, dar şi la a nu rămâne departe, ci la a intra în contact cu lumea din jur prin fapte de comuniune, de serviciu şi de caritate care stau la baza trăirii creştine”.
 
Aici serviciul audio: