Să-i invocăm pe îngeri deseori, ca să ne susţină în strădania de a-l urma pe Isus
până la a ne identifica cu El: Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru rugăciunea
"Angelus" (text)
(RV - 1 martie 2009) Mii de credincioşi, romani şi pelerini,
în ciuda vremii ploioase, s-au reunit duminică la amiază
în Piaţa Sfântul Petru pentru tradiţionala rugăciune mariană împreună cu Papa. În
prima duminică a Postului Mare după calendarul roman sau latin Liturghia propune
povestirea sobră şi concisă a Sfântului Marcu despre ispitirea lui Isus în pustiu,
imediat după botezul în râul Iordan. „Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana. El era împreună
cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau” (Mc 1,12-13). Înainte de recitarea
rugăciunii Angelus, Papa, comentând” fragmentul din Evanghelia după Sfântul
Marcu, s-a referit la îngeri şi la diavol, îndemnând credincioşii să nu subevalueze
rolul îngerilor atât de frecvenţi în istoria biblică, din contra să-i invoce deseori.
Benedict al XVI-lea le-a cerut „să vegheze” asupra sa şi a colaboratorilor săi, acum
la începutul săptămânii de Exerciţii spirituale. De fapt, duminică la ora 18, în capela
Redemptoris Mater din Palatul apostolic, are loc deschiderea Exerciţiilor Spirituale
de Postul Mare 2009 pentru Papa şi membrii Curiei Romane, fiind predicate anul acesta
de cardinalul nigerian Francis Arinze, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cultul
divin şi Disciplina sacramentelor.
După rugăciunea Îngerul Domnului, Papa a
salutat muncitorii de la diferite întreprinderi din Italia prezenţi în Piaţa Sfântul
pentru a-şi manifesta îngrijorarea pentru locurile de muncă.
Aici alocuţiunea
şi salutul Papei în traducerea noastră de lucru.
Dragi fraţi şi surori, Astăzi
este prima duminică a Postului Mare iar Evanghelia, cu stilul sobru şi concis al Sfântului
Marcu, ne introduce în climatul acestui timp liturgic: „Duhul Sfânt l-a condus pe
Isus în pustiu.Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana”
(Mc 1,12). În Ţara Sfântă, la vest de râul Iordan şi de oaza de la Ierihon,
se află deşertul lui Iuda care prin văi stâncoase, depăşind un înălţime de circa o
mie de metri, urcă până la Ierusalim. După ce a primit botezul de la Ioan, Isus se
avântă în acea singurătate condu de însuşi Duhul Sfânt, care se aşezase deasupra Lui
consacrându-l şi revelându-l ca Fiu al lui Dumnezeu. În pustiu, loc al încercării,
cum arată experienţa poporului lui Israel, apare într-o formă vie şi dramatică realitatea
chenozei (kenosi), a dezgolirii lui Cristos, care s-a despuiat de forma lui
Dumnezeu (cf Fil 2,6-7). El, care nu a păcătuit şi nu poate păcătui, se supune
încercării şi de aceea poate suferi cu noi slăbiciunea noastră (cf Evr 4,15).
Se lasă ispitit de Satana, potrivnicul, care încă de la început s-a opus planului
de mântuire al lui Dumnezeu în favoarea oamenilor.
Aproape în fugă, în povestirea
scurtă, în faţa acestei figuri obscure şi tenebroase care îndrăzneşte să-l ispitească
pe Domnul, apar îngerii, figuri luminoase şi misterioase. Îngerii, spune Evanghelia,
„îl slujeau” pe Isus (Mc 1.13); ei sunt opusul Satanei. „Înger” înseamnă „trimis”.
În tot Vechiul Testament găsim aceste figuri care în numele lui Dumnezeu ajută şi
îi călăuzesc pe oameni. Este de ajuns să amintim Cartea lui Tobia, în care apare figura
îngerului Rafael care îl asistă pe protagonist în atâtea vicisitudini. Prezenţa liniştitoare
a îngerului Domnului însoţeşte poporul lui Israel în toate evenimentele bune şi rele.
În pragul Noului Testament, Gabriel este trimis să-i vestească lui Zaharia şi Mariei
evenimentele fericite care sunt începutul mântuirii noastre; şi un înger, despre care
nu se spune numele, îl avertizează pe Iosif, orientându-l într-un moment de incertitudine.
Un cor de îngeri aduce păstorilor vestea cea bună a naşterii Mântuitorului; la fel
vor fi tot îngerii care anunţă femeilor vestea de bucurie a învierii sale. La sfârşitul
timpurilor, îngerii îl vor însoţi pe Isus la venirea sa în slavă (Cf Mt 25,31).
Îngerii îl slujesc pe Isus care este desigur superior lor, şi această demnitate este
aici, în Evanghelie, proclamată în mod clar, deşi discret. De fapt şi în situaţia
de extremă sărăcie şi umilinţă, când este ispitit de Satana, El rămâne Fiul lui Dumnezeu,
Mesia, Domnul.
Dragi fraţi şi surori, am înlătura o parte considerabilă din
Evanghelie, dacă am lăsa de o parte aceste fiinţe trimise de Dumnezeu, care anunţă
prezenţa sa între noi şi îi sunt un semn. Să-i invocăm deseori, ca să ne susţină în
strădania de a-l urma pe Isus până la a ne identifica cu El. Să le cerem, în special
în această zi, să vegheze asupra mea şi colaboratorilor mei din Curia Romană care
în această după-amiază, ca în fiecare an, vom începe săptămâna de Exerciţii spirituale.
Maria, Regina Îngerilor, roagă-te pentru noi!
După rugăciunea „Angelus”,
papa Benedict al XVI-lea a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză,
germană, spaniolă, polonă şi italiană.
În italiană, înainte de a menţiona
unele grupuri mai numeroase de pelerini prezenţi la întâlnirea duminicală, Papa
a lansat un apel social cu referire la criza economică.
Salut lucrătorii
de la întreprinderea FIAT din Pomigliano d’Arco, veniţi să-şi manifeste preocuparea
pentru viitorul acelei fabrici şi al miilor de persoane care, direct sau indirect,
depind de ea pentru munca lor. Mă gândesc şi la alte situaţii deopotrivă de grele,
precum cele care frământă teritoriile Sulcis-Iglesiente, în Sardinia, Prato în Toscana
şi ale altor centre din Italia şi în alte părţi. Mă asociez episcopilor şi respectivelor
Biserici locale în a exprima apropiere faţă de familiile interesate de problemă, şi
le încredinţez în rugăciune ocrotirii Preasfintei Maria şi Sfântului Iosif, patronul
lucrătorilor. Doresc să exprim încurajarea mea autorităţilor atât politice cât şi
civile, precum şi întreprinzătorilor, pentru ca având concursul tuturor să se poată
face faţă acestui delicat moment. E nevoie, de fapt, de angajare comună şi puternică,
amintind că trebuie acordată prioritate muncitorilor şi familiilor lor.