Riscurile eugeneticii: interviu cu mons. Rino Fisichella, preşedintele Academiei Pontificale
pentru Viaţă şi prof. Bruno Dallapiccola
(RV - 23 februarie 2009) Eugenetica „este un atentat împotriva întregii umanităţi”.
Este una dintre afirmaţiile lui Benedict al XVI-lea preluată în ultimele zile de mass-media
din toată lumea. Papa a revenit asupra acestei idei, întâlnind sâmbătă participanţii
la cea de-a 15-a plenară a Academiei Pontificale pentru Viaţă pe tema „avantajele
şi riscurile cercetării genetice”, reafirmând demnitatea ce revine fiecărei fiinţe
umane şi stigmatizând acea derivă a ştiinţelor biologice care discriminează viaţa
pe baza perfecţiunii genetice.
Asupra aceloraşi aspecte s-au confruntat experţii
care au intervenit la reuniunea de studiu din Vatican. Preşedintele Academiei Pontificale
pentru Viaţă, mons. Rino Fisichella ilustrează pe scurt finalităţile acestei întâlniri: •
„Prima finalitate a fost aceea de a arăta aspectele pozitive pe care ştiinţa le posedă
şi cărora trebuie să li se acorde mare încredere, şi este tocmai cea cercetării genetice
în diferitele ei forme. Un al doilea obiectiv a fost acela de a verifica concret acolo
unde există o degenerare a acestei cercetări şi într-un anume mod de a opri - pe cât
e posibil - riscul real ca ea să devină eugenetică. Al treilea obiectiv, care mi
se pare probabil cel mai important, este cel de ordin antropologic şi cultural: a
arăta că persoana, orice om, orice femeie nu pot fi reduşi niciodată la o celulă
şi nu pot fi niciodată reduşi doar la o dimensiune somatică. Omul este mult mai mult,
omul este şi spirit şi numai în unitatea de trup şi spirit se reuşeşte să se înţeleagă
realmente proiectul, egalitatea şi demnitatea sa”.
În privinţa riscului „derivei
genetice” faţă de care au fost exprimate temeri la reuniunea de studiu din Vatican
să-l ascultăm pe prof. Bruno Dallapiccola, titular de Genetică la Universitatea „La
Sapienza” din Roma: • „Eu am făcut o previziune în urmă cu câtva timp, că viitorul
imediat al medicinii - şi când spun imediat, vorbim despre o previziune de 4-5 ani
- va transforma o parte din medici în ceea ce unii numesc „genomist”. În puţine cuvinte,
medicul va fi chemat să interpreteze rezultatele care reies din analiza genomului;
vor rezulta din acea analiză, toate lipsurile pe care le avem în genom, şi noi toţi
avem un genom imperfect. Şi deoarece toţi avem un genom imperfect, este clar că persoana
va fi pusă în faţa unor realităţi pe care nu le cunoaşte. De aceea, spun că tot ceea
ce poate fi făcut la nivel de diagnostic, are un sens dacă din acesta urmează o informaţie
care e utilă în scopul gestionării problemei, dar dacă acesta va fi făcut doar în
scopul de a fi descris, de pildă felul cum e făcut genomul, atunci nu se va ajunge
la un efect de tip preventiv, ci va fi un efect terorist. Medicul va deveni un genomist
care trebuie să încerce să interpreteze, dar în mod cert cetăţeanul care primeşte
o informaţie pe care o înţelege greşit, întrucât e dificilă, riscă să ajungă un bolnav
imaginar, o persoană nefericită care îşi trăieşte viaţa făcând controale medicale.
Va fi un om terorizat.