"Nu", eugeneticii care selecţionează perfecţiunea fizică şi elimină viaţa firavă sau
bolnavă: Benedict al XVI-lea către oamenii de ştiinţă. Omul este mai mult decât patrimoniul
său genetic
(RV - 21 februarie 2009) Pentru faptul de a fi venit la viaţă,
orice fiinţă umană posedă o demnitate paritară, ce depăşeşte suma individuală a factorilor
ei genetici. Deci, trebuie combătută o ştiinţă care discriminează persoanele
pe baza eficienţei sau frumuseţii lor, ajungând până la a suprima începutul unei vieţi
întrucât firavă şi bolnavă. Cu această intervenţie incisivă, Benedict al XVI-lea s-a
adresat sâmbătă dimineaţă geneticienilor şi oamenilor de ştiinţă care au participat
vineri şi sâmbătă, la cea de-a 15-a adunare plenară a Academiei Pontificale pentru
Viaţă, dedicată în special riscurilor eugeneticii.
Ce este eugenetica sau eugenia?
Termenul eugenetică se referă la acea disciplină pseudoştiinţifică menită să perfecţioneze
specia umană prin studiu, selecţie şi „promovarea caracterelor fizice şi mintale considerate
pozitive - eugenetica pozitivă, şi îndepărtarea celor negative - eugenetica negativă.
„Generarea
unui om nu va putea fi niciodată redusă la o simplă reproducţie a unui nou individ
al speciei umane, aşa cu se întâmplă cu un oricare animal. Orice apariţie în lume
a unei persoane este întotdeauna o nouă creaţie”. Benedict al XVI-lea a amintit astfel
un hotar pe care uneori exuberanţei ingineriei genetice îi vine greu să-l respecte,
chiar cunoscând faptul că progresul ştiinţelor biologice a produs cunoştinţe în stare
să permită nu numai „un diagnostic mai eficient şi mai precoce al bolilor genetice”,
dar şi identificarea unor „terapii destinate să aline suferinţele bolnavilor şi, în
unele cazuri chiar să redea speranţa redobândirii sănătăţii”.
Totuşi, partea
din umbră a medaliei este reprezentată, a spus Pontiful, de „riscurile eugeneticii”,
adică ale selectării rasei, o practică - a stigmatizat - care a cunoscut deja „în
trecut aplicarea unor forme nemaiauzite de discriminare şi violenţă”. • „Cu toate
acestea, apar încă în zilele noastre manifestări preocupante ale acestei practici
odioase, care se prezintă cu trăsături diferite. Desigur, nu sunt propuse din nou
ideologii eugeniste şi rasiale care în trecut au umilit omul şi provocat suferinţe
inumane, dar se insinuează o nouă mentalitate ce tinde să justifice o diferită considerare
a vieţii şi demnităţii personale bazate pe propria dorinţă şi pe dreptul individual”.
În
alte cuvinte, a continuat Benedict al XVI-lea: • „Se tinde, prin urmare, spre privilegierea
capacităţilor operative, eficienţei, perfecţiunii şi frumuseţii fizice în detrimentul
celorlalte dimensiuni ale existenţei nereţinute demne. Este astfel slăbit respectul
datorat fiecărei fiinţe umane, chiar şi în prezenţa unui defect în dezvoltarea sa
sau a unei boli genetice care s-ar putea manifesta în cursul vieţii sale, şi sunt
penalizaţi de la concepere acei fii a căror viaţă este judecată ca nedemnă să fie
trăită”.
Din contra, a afirmat Benedict al XVI-lea, fiecare fiinţă umană „este
mult mai mult decât o combinaţie singulară de informaţii genetice care îi sunt transmise
de părinţi”. Şi, deci, orice „discriminare exercitată de o putere oarecare faţă de
persoane, popoare sau etnii pe bază de diferenţe legate de factori genetici reali
sau presupuşi este un atentat împotriva întregii umanităţi”. • „Ceea ce trebuie
să fie reafirmat cu forţă este demnitatea egală a fiecărei fiinţe umane pentru faptul
însuşi de a fi venit la viaţă. Dezvoltarea biologică, psihică, culturală sau starea
de sănătate nu pot deveni niciodată un element discriminatoriu. E necesar, din contra,
să se consolideze cultura acceptării şi a iubirii care dovedesc concret solidaritatea
faţă de cine suferă, abătând barierele pe care adesea societatea le ridică discriminând
pe cei cu dizabilităţi sau afectaţi de patologii, sau şi mai grav ajungând la selectarea
şi refuzarea vieţii în numele unui ideal abstract de sănătate şi de perfecţiune fizică”.
În
acest cadru, a insistat Papa, nu există spaţiu - a relevat - pentru acel reducţionism
genetic”, care „înclină să identifice persoana exclusiv cu referinţa la informarea
genetică şi la interacţiunile sale cu mediu” şi care se verifică mai ales când diferitele
ştiinţe, în loc să colaboreze, se izolează „pretinzând să aibă ultimul cuvânt asupra
omului”. Acesta, a spus Pontiful, „va fi întotdeauna mai mare de cât tot ceea ce alcătuieşte
trupul să”, întrucât poartă cu sine forţa gândirii, care tinde mereu spre adevărul
despre sine şi despre lume”. • „Revin, pline de semnificaţie, cuvintele unui mare
gânditor şi totodată valoros om de ştiinţă, Blaise Pascal: ’Omul nu este decât o trestie,
cea mai slabă din natură; dar este o trestie cugetătoare. Nu trebuie ca întregul univers
să se înarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picătură de apă e destul ca să-l ucidă.
Însă în cazul în care universul l-ar strivi, omul ar fi încă mai nobil decât ceea
ce-l ucide, pentru că el ştie ca moare şi cunoaşte avantajul pe care universul îl
are asupra lui; în schimb universul nu ştie nimic despre aceasta’”.