Consistoriu în Vatican pentru canonizarea a zece Fericiţi. Printre noii sfinţi şi părintele Damian de Veuster, un exemplu pentru toţi

(RV – 21 februarie 2009) În prezenţa lui Benedict al XVI-lea s-a desfăşurat sâmbătă dimineaţă, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, Consistoriul public ordinar pentru canonizarea, în următoarele luni, a zece Fericiţi. Printre figurile noilor sfinţi, eroici mărturisitori ai Evangheliei, italienii Arcangelo Tadini, preot şi fondator al Congragaţiei Surorile Muncitoare ale Sfintei Case din Nazaret, călugăriţa Gertrude Comensoli, fondatoarea Institutului Surorile Adoratoare ale Preasfântului Sacrament şi Caterina Volpicelli, fondatoarea Institutului Slujitoare ale Preasfintei Inimi.

Şi Fericiţii Bernardo Tolomei, eremit din secolul al XIII-lea şi portughezul Nuno de Santa Maria Alvares Pereira vor fi proclamaţi sfinţi pe 26 aprilie.
Pe 11 octombrie este prevăzută canonizarea Fericiţilor Zygmunt Szczęsny Feliński, episcop fondator al Congregaţiei Surorile Franciscane ale Familiei Sfintei Maria, spaniolul Rafael Arnaiz Baròn, trapist, recunoscut ca fiind printre cei mai mari mistici ai secolului XX, Francisco Coll y Guitar, fondatorul Congregaţiei Surorile Dominicane ale Buneivestiri a Preacuratei Fecioare Maria, călugăriţa Marie de la Croix, care a fondat Congregaţia Micile Surori ale Săracilor şi părintele Josef Damian de Veuster, preot belgian care, în Insulele Hawaii, la sfârşitul anilor 1800, şi-a dedicat propria viaţă asistenţei bolnavilor de lepră.

Dar cine era părintele Veuster? Apostol al leproşilor şi hotărât apărător al Domnului, părintele Josef Damian de Veuster, a fost un exemplu eroic al carităţii creştine. Născut în Flandra, în 1840, a fost preot misionar din Congregaţia „Preasfintele Inimi ale lui Isus şi Mariei” şi, în Insulele Hawaii, a ales să trăiască alături de cei respinşi şi să împărtăşească crucea cu mii de bolnavi de lepră, oferindu-le nu doar medicamente şi îngrijiri, dar creând oportunităţi de muncă pentru aceste persoane şi, mai ales, alimentând în ei credinţa şi speranţa. Şi-a îndeplinit misiunea până la sacrificiul suprem, el însuşi devenind victima acestei boli, în aprilie 1889. A fost îngropat la umbra unui copac, de bolnavii pe care el însuşi i-a îngrijit, şi tot ei au fost cei care au cerut beatificarea sa. Despre actualitatea mesajului părintelui Damian, să-l ascultăm pe părintele Alfred Bell, postulatorul cauzei de canonizare a preotului belgian:

• „Părintele Damian a dat totul pentru cei din urmă. A mers acolo, în Hawaii, bine ştiind că nu se va mai putea întoarce. A suferit mult, dar a rămas. Pentru tinerii de azi este un exemplu în ceea ce priveşte pronunţarea acelui „Da” definitiv. Părintele Damian a luat întotdeauna decizii în mod rapid şi a rămas ferm în hotărârile lui. Exemplul părintelui Damian ne ajută să nu-i uităm pe cei uitaţi din această lume. Părintele Damian este un exemplu pentru toţi”.

Aici serviciul audio: