Benedict al XVI-lea: la audienţa generală vorbeşte despre Sfântul Beda Venerabilul şi se roagă ca Europa să se redecopere creştină în rădăcinilie ei spre a fi "mai umană"

(RV - 18 februarie 2009) Îngrijirea cu asiduitate a formării religioase în scopul de a putea „traduce în viaţă” ceea ce se celebrează în liturgie, este una din învăţăturile pentru creştinii contemporani inspirată de scrierile lui Beda Venerabilul, a cărui figură a fost prezentată de Papa la audienţa generală din Piaţa Sfântul Petru. Benedict al XVI-lea l-a prezentat pe acest Părinte al Bisericii ca „una dintre cele mai însemnate figuri de erudit din Evul Mediu timpuriu”. Prin studiile sale - a spus între altele Papa adresându-se celor circa 20 de mii de credincioşi prezenţi, - Beda Venerabilul, anii aproximativ 672/73-735, a contribuit la „construirea unei Europe creştine”. Benedict al XVI-lea a formulat auspicii ca bătrânul nostru continent să se redescopere ca atare încă de la rădăcinile sale.
 
Dar să-l ascultăm pe Pontif:
• „Sfântul de care ne apropiem astăzi se numeşte Beda şi s-a născut în nord-estul Angliei în Northumbria. El însuşi povesteşte că părinţii săi l-au încredinţat la vârsta de şapte ani abatelui mănăstirii benedictine din apropiere pentru ca să fie educat. „În acea mănăstire - aminteşte el - de atunci am trăit mereu, dedicându-mă intens studiului Scripturii şi, în timp ce observam disciplina Regulii şi ocupaţia zilnică de a cânta în biserică, mi-a plăcut întotdeauna sau să învăţ, sau să predau sau să scriu”(Historia eccl. Anglorum, V, 24).

Teolog, biblist, liturgist, istoric al Bisericii. Venerabilul Beda este un geniu poliedric tipic unei epoci - cea medievală - în care studiosul practica şi cultiva concomitent şi cu iscusinţă mai multe discipline. Dar este şi un maestru de viaţă creştină de mare actualitate, care deja în urmă cu 1300 de ani a invitat la impregnarea instituţiilor şi a vieţii sociale cu valorile Evangheliei. Lui - care a trăit între ultimele decenii ale secolului al VII-lea şi primele trei ale secolului al VIII-lea în nord-estul Angliei - i se datorează învăţăminte despre care Benedict al XVI-lea a spus că sunt şi în prezent cu totul potrivite diferitelor „stări de viaţă” ale creştinului”.
• „Studioşilor le aminteşte două îndatoriri esenţiale: a scruta minunăţiile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a le prezenta credincioşilor în formă atrăgătoare; a expune adevărurile dogmatice evitând complicaţiile eretice şi rămânând la ’simplitatea catolică’, cu atitudinea celor mici şi umili cărora Dumnezeu se complace să le descopere misterele Împărăţiei sale”.

În schimb, celor care au responsabilităţi pastorale, Venerabilul Beda le sugerează să însoţească predica cu expresii de devoţiune populară - icoane, procesiuni, pelerinaje - şi de a privilegia folosirea ’limbii populare’. Persoanelor consacrate le adresează îndemnul să cultive asceza şi contemplaţia dar şi apostolatul. Un ferment care pentru Beda Venerabilul se traduce într-o ’imagine’, aceea a unei ’Biserici destoinice’, ’cu faţa înnegrită de soare şi marcată - scrie - de ostenelile evanghelizării”.
• „Tinzând să desţelenească alte câmpuri sau vii şi să ridice între noile populaţii ’nu o colibă provizorie dar o locuinţă stabilă’, adică să insereze Evanghelia în ţesutul social şi în instituţiile culturale. În această perspectivă Sfântul doctor al Bisericii îndeamnă credincioşii laici să fie asidui în instruirea religioasă (…) Îi învaţă cum să se roage continuu, ’reproducând în viaţă ceea ce celebrează în liturgie’”.

În timpul catehezei, Papa l-a definit pe Beda Venerabilul expert în Sfintele Scripturi, „strălucit maestru de teologie liturgică”, un atent istoric al Bisericii pentru care trasează, de altfel, o cronologie a primelor şase Concilii ecumenice şi descrierea ereziilor pe care ele le-au denunţat. Este autor şi al unei renumite „Istorii bisericeşti a Angliei”, care îl face ’părinte al istoriografiei engleze, dar mai ales - a afirmat Benedict al XVI-lea - al unei viziuni despre Biserică în sensul deplin cristologic, adică în care Vechiul Testament găseşte explicaţia şi împlinirea în Cristos:
• „Trăsăturile caracteristice ale Bisericii pe care lui Beda îi place să le evidenţieze sunt: prima, catolicitatea ca fidelitate faţă de tradiţie şi totodată deschiderea spre evoluţiile istorice şi căutarea unităţii în felurimea, în diversitatea istoriei şi a culturilor. (…) A doua, apostolicitatea şi romanitatea: în această privinţă consideră de primară importanţă faptul de a convinge toate Bisericile Iro-Celtice şi ale Pitilor să celebreze unitar Paştele după calendarul roman”.

Cateheza - ţinută pentru prima dată, după luni de zile, într-o Piaţă Sfântul Petru inundată de soare, chiar dacă, aşa cum a subliniat şi Papa la începutul audienţei, rece şi străbătută din când în când de rafale de vânt - s-a încheiat prin constatarea marii răspândiri pe care au avut-o scrierile Sfântului Beda în diferite zone ale Europei medievale. Deci, a terminat Benedict al XVI-lea:
• „Este un fapt că, prin operele sale, Beda a contribuit în mod eficace la construirea unei Europe creştine, în care diferitele populaţii şi culturi s-au amestecat, dându-i o fizionomie unitară, inspirată din credinţa creştină. Să ne rugăm pentru ca şi astăzi să fie personalităţi de statura lui Beda, pentru a menţine unit întregul Continent; să ne rugăm ca noi toţi să fim disponibili să redescoperim rădăcinile noastre comune, pentru a fi ziditorii unei Europe profund umane şi cu adevărat creştine”. (aplauze)

Între numeroasele saluturi adresate de Papa diferitelor grupuri prezente, de relevat cel al credincioşilor din arhidieceze de Brindisi-Ostuni, care au răspuns astfel al vizita pastorală făcută de Benedict al XVI-lea în dieceza lor anul trecut. Pontiful a avut un gând pentru Clericii Regulari ai Sfântului Paul - cunoscuţi şi cu numele de Barnabiţi cărora le-a urat ca să mărturisească cu zel apostolic din ce în ce mai înflăcărat carisma lor specific paulină”.

La sfârşitul audienţei, ca de obicei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi pelerinii prezenţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi cei care în spirit de credinţă o primesc pe calea undelor, la radio sau televiziune.
 
Aici serviciul audio: