Raport despre imigraţi realizat de Caritas din Roma: mons. Di Tora
(RV - 13 februarie 2009) „Sistemul Italia nu se poate lipsi de imigraţi deoarece
ei reprezintă pentru economie un mare avantaj, datorită taxelor pe care le plătesc
şi bogăţia pe care o produc, astăzi în schimb riscă să fie încadraţi sub optica
pericolului şi instabilităţii sociale care în schimb sunt legate de
alte raţiuni”. Astfel
preşedintele organizaţiei diecezane Caritas din Roma, mons. Guerino di Tora prezentând
cea de-a V-a ediţia a Observatorului Roman asupra Migranţilor. Textul pune în evidenţă
creşterea numărului străinilor rezidenţi la Roma şi în provincie, până la 82,3% din
totalul regional.
Plecând de la aceste date să-l ascultăm reflecţia
mons. Di Tora contactat de redacţia noastră centrală: • „E semn că Roma rămâne
un pol nu doar de atracţie, dar de primire, şi că, în consecinţă, cine vine, vine
pentru a găsi o integrare. Deci şi de dezvoltare”.
Cadrul care reiese din
acest raport este în fond unul pozitiv: este aspectul migraţiei celei
mai active, mai angajate, cea mai ataşată şi de Italia. Cu toate acestea
există episoade infracţionale - mai ales în provincie, fapte neplăcute,
care pun în lumină latura negativă… • „Desigur, orice fenomen, mare,
are laturile sale pozitive şi negative. Dacă privim la proporţie, mai ales la datele
din întreprinderi şi puţinele cazuri de situaţii negative, e clar că există o mare
disproporţie”.
Acest fapt a suscitat în ultima vreme o dezbatere
asupra unor atitudini de xenofobie, de intoleranţă… • „Eu consider că
e nevoie de o capacitate, din partea agenţiilor educative - şcoala, familia, Biserica
- să insiste mai mult pe o capacitate de convieţuire, de a construi împreună; nu degeaba,
lumea şcolară este cea care promite cel mai mult. Vedem cum, în cazul tinerilor, există
o mai mare facilitate de integrare”. Deci, integrare, dar şi prevenire
şi primire… • „Eu consider că abordarea prevenirii trebuie să se aplice
în capacitatea educativă; prevenirea nu stă în a pune bariere. De altfel, nimeni astăzi
nu-şi imaginează că în contextul de colaborare între diferitele popoare, se poate
da înapoi. Consider că dincolo de prima preocupare ca globalizarea să nu devină doar
un fenomen economic, trebuie să vizăm o globalizare educativă şi mai ales de responsabilitate
a persoanelor”.