Nunţiu apostolic în Angola: apropiata vizită a papei să consolideze prezenţa şi conştiinţa creştină a comunităţilor noastre

(RV - 6 februarie 2009) Biserica din Africa cu necesităţile ei, dar şi cu bucuria crescândă pentru debarcarea pe continent a lui Benedict al XVI-lea - care se va afla în Camerun şi în Angola de la 17 la 23 martie - sunt în aceste zile în centrul atenţiei în Vatican. În timp ce continuă audienţele la Papa şi la departamentele Curiei Romane vizita ad Limina a episcopilor din Nigeria - vineri au fost primiţi de Benedict al XVI-lea alţi şapte - Biserica din Angola intensifică în oraşe şi sate pregătirea credincioşilor pentru sosirea Pontifului.

Redacţia noastră centrală a stat de vorbă cu nunţiul apostolic în Angola, arhiepiscopul Angelo Becciu:
• Avem încă teritorii, în special în zona de nord-est, unde nu a ajuns evanghelizarea, predicarea Evangheliei. Avem dieceze mari aproape cât Italia, cu puţini preoţi, puţini călugări. Au fost numiţi recent noi episcopi tineri. Cred că sosirea Papei va fi pentru ei, ca de altfel pentru restul Angolei, o încurajare la creşterea forţelor şi la solicita sosirea altor Institute misionare care să dea o mână de ajutor în opera de evanghelizare.

Până aici şi serviciul audio:

Săptămânile care vă mai despart de întâlnirea cu Benedict al XVI-lea nu sunt atât de multe. Care este atmosfera generală ce se respiră în ţară şi mai ales în comunitatea catolică?
• Există o mare, mare aşteptare, de acum, pentru sosirea Sfântului Părinte. Şi ceea ce e frumos, e faptul că se vede la lumea simplă, la oamenii de rând, şi aceştia îşi dau seama: „Vine un om al lui Dumnezeu. Vine omul lui Dumnezeu care ne poartă binecuvântarea”. Vizita Papei poate fi un eveniment mediatic, un eveniment istoric, dar Biserica urmăreşte să favorizeze partea spirituală prin conferinţe, privegheri de rugăciune, cateheze. Sosirea Papei oferă o minunată ocazie pentru a se pune în mişcare.

Aţi spus că Biserica s-a pus din nou „în mişcare”, adică a reluat pastorala normală în 2002 odată cu încheierea războiului civil. Ce rol a jucat şi joacă Biserica în procesul de reconciliere internă?
• Aprecierea, recunoaşterea pe care am auzit-o în jur, chiar şi în mediile politice şi diplomatice, este aceea de a fi văzut Biserica angajată în ajutarea oamenilor să uite trecutul. Nu există familie care să nu fi avut de suferit din cauza unui doliu, a pierderii unui fiu, a unui frate, a soţului - şi s-a văzut aceasta şi în ajunul alegerilor - din partea tuturor componentelor Bisericii, chiar „Radio Ecclesia”, au contribuit la trăirea în sens democrat a evenimentului electoral. Este o operă meritoriei pe care Biserica a făcut-o şi continuă să o facă.

La nivel social, care sunt azi necesităţile mai importante, mai urgente ale ţării?
• La nivel social avem problema sănătăţii. Din păcate, mortalitatea infantilă este încă prea ridicată. Apoi, va trebui să se mărească numărul şcolilor, mai ales în satele îndepărtate. Biserica încearcă să sensibilizeze aplicarea unei mai mari dreptăţi sociale.

Între momentele importante ale permanenţei Papei în Angola este şi întâlnirea cu episcopii din întreaga Africă de Sud. Cum se prezintă actualmente această arie a continentului?
• În această arie a continentului avem Angola care este catolică, în timp ce în partea meridională sunt mai curând arii protestante. Din partea episcopilor, coordonarea există dar nu-i deloc uşor de coordonat o pastorală proprie din cauza diferenţelor care există.

Apoi, şapte luni după călătoria papală, episcopii africani se vor regăsi la Roma în octombrie pentru Sinodul lor special: cu ce aşteptări?
• Există mai ales aşteptarea de a da un nou impuls consolidării a ceea ce s-a realizat până a cum. Şi apoi sunt noile provocări: cea a modernităţii, care începe să apară şi în aceste ţări, cu tot ceea ce comportă acest fenomen - hedonism, consumism, mai cu seamă în capitale dar şi în oraşele de provincie - fără a uita invazia sectelor. Pentru mine, aceasta din urmă este una din marile probleme, din marile provocări pe care episcopii noştri africani vor trebui să o analizeze în timpul Sinodului.