Nota Secretariatului de Stat privind iertarea excomunicării celor patru episcopi ai Fraternităţii Sf. Pius al X-lea şi declaraţiile negaţioniste relative la Shoah ale mons. Richard Williamson

(RV - 4 februarie 2009) În urma reacţiilor suscitate de recentul Decret al Congregaţiei pentru Episcopi, prin care a fost iertată excomunicarea celor patru prelaţi ai Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea, şi cu referinţă la declaraţiile negaţioniste sau reducţioniste privind Shoah-ul din partea episcopului Williams al aceleiaşi Fraternităţi, Secretariatul de Stat a difuzat miercuri 4 februarie o notă referitoare la acest caz.

„Decretul Congregaţiei pentru Episcopi din data de 21 ianuarie 2009 - subliniază nota - a fost un act prin care Sfântul Părinte răspundea cu bunăvoinţă repetatelor cereri din partea Superiorului general al Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea”. Papa „a dorit să înlăture o piedică ce prejudicia deschiderea unei uşi de dialog. El se aşteaptă acum ca o egală disponibilitate să fie exprimată de cei patru episcopi în totală adeziune la doctrina şi la disciplina Bisericii. Pedeapsa foarte gravă a excomunicării latae sententiae (adică automată, prin însăşi săvârşirea faptei) pe care episcopii menţionaţi şi-au atras-o asupra lor la 30 iunie 1988, declarată apoi formal în data de 1 iulie a aceluiaşi an, era o consecinţă a consacrării lor nelegitime din partea mons. Marcel Lefebvre. Dezlegarea de excomunicare - continuă Secretariatul de Stat - i-a eliberat pe cei patru episcopi de o pedeapsă canonică foarte gravă, dar nu a schimbat situaţia juridică a Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea, care, în momentul actual, nu se bucură de nici o recunoaştere canonică în Biserica catolică. Chiar cei patru episcopi, deşi dezlegaţi de excomunicare, nu au o funcţie canonică în Biserică şi nu exercită în mod licit o slujire în ea”.

„Pentru o viitoare recunoaştere a Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea - adaugă nota - este condiţie indispensabilă deplina recunoaştere a Conciliului Vatican II şi a magisteriului papilor Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea şi pe cel al lui Benedict al XVI-lea. Aşa cum s-a afirmat deja în Decretul din 21 ianuarie 2009, Sfântul Scaun nu va omite, în modurile judecate oportune, să aprofundeze împreună cu cei interesaţi chestiunile încă deschise, pentru a putea ajunge astfel la o rezolvare deplină şi satisfăcătoare a problemelor care au dat origine acestei dureroase rupturi”.

În privinţa „poziţiilor mons. Williamson asupra Shoah-ului” nota afirmă că „sunt absolut inacceptabile şi respinse cu fermitate de Sfântul Părinte, aşa cum El însuşi a remarcat în data de 28 ianuarie când, referindu-se la acel genocid feroce, a reafirmat solidaritatea sa deplină şi indiscutabilă cu Fraţii noştri destinatari ai Primului Legământ şi a afirmat că memoria acelui îngrozitor genocid trebuie să determine ’umanitatea să reflecteze asupra puterii imprevizibile a răului atunci când pune stăpânire pe inima omului’, adăugând că Shoah-ul rămâne ’pentru toţi avertisment împotriva uitării, împotriva negării sau a reducţionismului, deoarece violenţa săvârşită împotriva unei singure fiinţe umane este violenţă împotriva tuturor’. Episcopul Williamson, pentru o admitere la funcţii episcopale în Biserică va trebui şi să se distanţeze absolut fără echivoc şi public de poziţiile sale privitoare la Shoah, necunoscute de Sfântul Părinte în momentul iertării excomunicării”.

„Sfântul Părinte - încheie nota Secretariatului de Stat - cere însoţirea cu rugăciunea din partea tuturor credincioşilor, pentru ca Domnul şi lumineze drumul Bisericii. Să crească angajarea Păstorilor şi a tuturor credincioşilor în sprijinul misiunii delicate şi grele a Succesorului Apostolului Petru ca ’păzitor al unităţii’ în Biserică”

Aici serviciul audio: